5.12.2009
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 297/30
Recurs introdus la 7 octombrie 2009 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței pronunțate la 20 iulie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-86/07, Marcuccio/Comisia
(Cauza T-402/09 P)
2009/C 297/45
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurent: Luigi Marcuccio (Tricase, Italia) (reprezentant: G. Cipressa, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene
Concluziile recurentului
—
În orice caz: anularea în tot și fără nicio excepție a ordonanței atacate;
—
declararea faptului că acțiunea în primă instanță, în cadrul căreia a fost pronunțată ordonanța atacată, era perfect admisibilă în tot și fără nicio excepție;
—
în principal: admiterea în tot și fără nicio excepție a concluziilor reclamantului din acțiunea în primă instanță;
—
obligarea pârâtei la rambursarea în favoarea recurentului a tuturor cheltuielilor de judecată suportate de acesta din urmă în legătură atât cu judecata în primă instanță, cât și cu prezenta judecată în recurs;
—
în subsidiar: trimiterea prezentei cauze spre rejudecare Tribunalului Funcției Publice, în complet diferit.
Motivele și principalele argumente
Prezentul recurs este introdus împotriva Ordonanței Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 20 iulie 2009, pronunțate în cauza F-86/07. Această ordonanță a respins în parte ca vădit inadmisibilă și în parte ca vădit nefondată o acțiune având ca obiect anularea deciziei prin care Comisia a respins cererea recurentului privind obținerea efectuării unei anchete cu privire la hărțuirea morală pe care acesta ar fi suferit o pe parcursul perioadei în care era detașat la Delegația Comisiei din Angola, precum și obligarea pârâtei la repararea prejudiciului rezultat din hărțuirea morală invocată.
În susținerea pretențiilor sale, recurentul invocă următoarele motive:
—
interpretarea și aplicarea eronată și falsă a noțiunii de anchetă prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din reglementarea comună privind acoperirea riscurilor de accidente și de boală profesională ale funcționarilor Comunităților Europene și a noțiunii de anchetă în scopul de a stabili dacă un funcționar al unei instituții a făcut obiectul unei hărțuiri morale;
—
eroare de drept prin declararea ca inadmisibilă a cererii de anulare a respingerii cererii de anchetă, inclusiv pentru falsa interpretare a noțiunii de lipsă de obiect a acesteia din urmă;
—
eroare de drept prin declararea ca inadmisibilă a cererii de anulare a raportului IDOC, inclusiv pentru lipsa absolută de motivare, pentru nepronunțarea asupra unui punct fundamental al litigiului și pentru aplicarea în mod eronat în speță a noțiunii de act pregătitor.
—
interpretarea eronată a noțiunii de hărțuire morală, precum și a obligației de a dovedi hărțuirea morală, care îi revine persoanei hărțuite;
—
lipsa absolută a motivării în ceea ce privește afirmațiile invocate în susținerea respingerii cererilor de despăgubire.
Full & Egal Universal Law Academy