30.1.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 24/63
Acțiune introdusă la 30 noiembrie 2009 — SP/Comisia
(Cauza T-472/09)
2010/C 24/112
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: SP SpA (Brescia, Italia) (reprezentant: G. Belotti, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
—
Declararea drept inexistentă sau nulă a Deciziei Comisiei din cazul COMP.37.956 — Fier-beton armat, readoptare — C(2009) 7492 final adoptată de Comisie la 30 septembrie 2009
Motivele și principalele argumente
Prin Decizia din 17 septembrie 2002, Comisia a finalizat o procedură inițiată cel mai târziu în octombrie 2000 prin diferite inspecții inopinate ale unor întreprinderi siderurgice italiene, imputându-le participarea la o înțelegere nelegală în sensul articolului 65 CECO, mai precis între 6 decembrie 1989 și luna iulie 2000. Această decizie a fost atacată de toate întreprinderile destinatare, inclusiv de actuala reclamantă.
Această acțiune a fost admisă pentru motivul că decizia atacată a fost adoptată în temeiul articolului 65 CO, deși acesta din urmă nu mai era în vigoare la momentul adoptării deciziei, întrucât Tratatul CECO expirase de cinci ani.
În decizia care face obiectul prezentei acțiuni, Comisia a reiterat învinuirile privind încălcarea care face obiectul primei decizii, modificând temeiul juridic al sancțiunii, dar nu și temeiul juridic al încălcării, care este tot articolul 65 CECO.
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă diverse motive, printre care:
1.
Caracterul incomplet al deciziei și încălcarea normelor fundamentale de procedură, în măsura în care decizia a fost notificată fără anexe și de altfel ar fi fost adoptată de Comisie neconstituită în formațiune completă.
2.
Necompetența Comisiei de a constata o încălcare a articolului 65 din Tratatul CECO, odată expirat.
3.
Încălcarea și greșita aplicare a articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1), întrucât această dispoziție este prevăzută pe de o parte pentru a sancționa exclusiv încălcări ale Tratatului CE, iar nu ale Tratatului CECO, și, pe de altă parte, pentru a sancționa numai întreprinderi aflate în activitate, care realizează o cifră de afaceri în anul precedent. În această privință, se subliniază că reclamanta, societate aflată în lichidare, a arătat că nu realizase o cifră de afaceri în 2008.
4.
Abuz de putere și abuz procedural, întrucât Comisia a continuat procedura inițiată în temeiul normelor CECO, potrivit unei proceduri în temeiul Tratatului CE, care nu permitea acest fapt.
5.
Caracterul părtinitor al acțiunii administrative și nemotivarea, întrucât nu a ținut seama de dovezi din dosar care contestă existența și/sau în orice caz eficacitatea pretinsului cartel, și de elemente din dosar care demonstrează neparticiparea reclamantei la anumite aspecte ale cartelului.
6.
Încălcare gravă a dreptului la apărare, întrucât decizia nu a fost precedată de o nouă comunicare a obiecțiunilor.
7.
Încălcarea și greșita aplicare a legii, întrucât a aplicat sancțiunilor de bază majorări nedatorate, în special cea privind durata și cea privind efectul descurajator.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO L 1, din 4.1.2003, p. 1, Ediție specială 08/vol. 1, p. 167).
Full & Egal Universal Law Academy