19.6.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 161/42
Recurs introdus la 12 aprilie 2010 de V împotriva Hotărârii pronunțate la 21 octombrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-33/08, V/Comisia
(Cauza T-510/09 P)
2010/C 161/67
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: V (Bruxelles, Belgia) (reprezentant: E. Boigelot, avocat)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
constatarea admisibilității și temeiniciei recursului și, în consecință,
—
anularea Hotărârii pronunțate la 21 octombrie 2009 de Camera întâi a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene în cauza F-33/08 și notificate recurentei la 26 octombrie 2009 și prin care Tribunalul menționat a respins ca nefondată acțiunea recurentei prin care se urmăreau anularea deciziei din 15 mai 2007 prin care Comisia a informat-o pe aceasta că nu este aptă din punct de vedere fizic să își exercite atribuțiile și obligarea Comisiei la plata de daune-interese pentru prejudiciile pe care aceasta consideră că le-a suferit;
—
admiterea concluziilor pe care recurenta le-a formulat în fața Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene;
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente celor două proceduri.
Motivele și principalele argumente
Prin prezenta acțiune, recurenta solicită anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 21 octombrie 2009, pronunțat în cauza V/Comisia, F-33/08, prin care se respinge acțiunea având ca obiect anularea deciziei Comisiei de a nu o angaja pe recurentă pentru motivul că aceasta nu este aptă din punct de vedere fizic să-și exercite atribuțiile, precum și o cerere de daune interese.
În susținerea cererii sale, recurenta formulează trei motive întemeiate pe erori de drept, pe o denaturare a elementelor de probă din dosar, precum și pe o motivare eronată și insuficientă.
În primul rând, recurenta contestă hotărârea pronunțată întrucât Tribunalul a considerat că nu s-a dovedit că neregula referitoare la intervenția doctorului K. ar fi influențat actele de procedură care au condus la adoptarea deciziei în litigiu.
În al doilea rând, recurenta consideră că TFP a încălcat obligația de respectare a secretului medical, precum și a dreptului pacientului, chiar justițiabil, la respectarea acestuia, în măsura în care a considerat că invocarea acestui principiu de către recurentă îl împiedica să își exercite controlul de legalitate a avizului negativ emis de comisia medicală.
În al treilea rând, recurenta consideră că raționamentul TFP a fost viciat prin lipsa motivării cu privire la aprecierea argumentului întemeiat pe lipsa înscrierii președintelui comisiei medicale pe lista Ordinului Medicilor belgieni.
Full & Egal Universal Law Academy