7.5.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 139/10
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 10 martie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunal Supremo — Spania) — Telefónica Móviles España, SA/Administración del Estado, Secretaría de Estado de Telecomunicaciones
(Cauza C-85/10) (1)
(Servicii de telecomunicații - Directiva 97/13/CE - Autorizații generale și licențe individuale - Taxe și redevențe aplicabile întreprinderilor titulare de licențe individuale - Articolul 11 alineatul (2) - Interpretare - Legislație națională care nu prevede o destinație specială a unei taxe - Majorarea taxei pentru sistemele digitale, fără a fi modificată pentru sistemele analogice de primă generație - Compatibilitate)
2011/C 139/16
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Tribunal Supremo
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Telefónica Móviles España, SA
Pârâte: Administración del Estado, Secretaría de Estado de Telecomunicaciones
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Tribunal Supremo — Interpretarea articolului 11 alineatul (2) din Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații (JO L 117, p. 15) — Taxe și redevențe aplicabile întreprinderilor titulare de licențe individuale — Impunerea unor sarcini pecuniare peste cele autorizate de directivă și a căror finalitate nu este prevăzută de aceasta — Penalizarea tehnologiilor mai avansate în raport cu cele învechite
Dispozitivul
Cerințele prevăzute la articolul 11 alineatul (2) din Directiva 97/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 1997 privind un cadru comun pentru autorizațiile generale și licențele individuale în domeniul serviciilor de telecomunicații, potrivit cărora este necesar ca o redevență impusă operatorilor de servicii de telecomunicații pentru utilizarea unor resurse rare să urmărească obiectivul de a asigura o utilizare optimă a unor asemenea resurse și să țină seama de necesitatea de a promova dezvoltarea serviciilor inovatoare și a concurenței, trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale care prevede impunerea unei redevențe operatorilor de servicii de telecomunicații, titulari de licențe individuale, pentru utilizarea frecvențelor radio, fără a prevedea o destinație specifică a veniturilor obținute din această redevență, și care majorează în mod semnificativ cuantumul acesteia în privința unei anumite tehnologii, fără a fi modificată în privința altei tehnologii.
(1) JO C 134, 22.5.2010.
Full & Egal Universal Law Academy