17.12.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 370/12
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 27 octombrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Finanzamt Essen-NordOst/GFKL Financial Services AG
(Cauza C-93/10) (1)
(A șasea directivă TVA - Articolul 2 punctul 1 și articolul 4 - Domeniu de aplicare - Noțiunile „prestări de servicii efectuate cu titlu oneros” și „activitate economică” - Vânzare de creanțe incerte - Preț de vânzare inferior valorii nominale a acestor creanțe - Asumarea de către cumpărător a operațiunilor de recuperare a creanțelor menționate și a riscului de neplată de către debitori)
2011/C 370/17
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesfinanzhof
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Finanzamt Essen-NordOst
Pârâtă: GFKL Financial Services AG
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 2 punctul 1, a articolului 4, a articolului 11 secțiunea A alineatul (1) litera (a), precum și a articolului 13 secțiunea B litera (d) punctele 2 și 3 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Noțiunile de prestări de servicii cu titlu oneros și de activitate economică — Factoring — Răscumpărarea unor creanțe cu risc ridicat la un preț calculat în funcție de probabilitatea neplății de către debitori — Asumarea sarcinii recuperării creanțelor și a riscului de neplată de către factor
Dispozitivul
Articolul 2 punctul 1 și articolul 4 din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare trebuie interpretate în sensul că un operator care cumpără, pe propriul risc, creanțe incerte la un preț inferior valorii nominale a acestora nu efectuează o prestare de servicii cu titlu oneros, în sensul articolului 2 punctul 1, și nu desfășoară o activitate economică care intră în domeniul de aplicare al acestei directive atunci când diferența dintre valoarea nominală a creanțelor menționate și prețul de cumpărare a acestora reflectă valoarea economică efectivă a creanțelor respective la momentul cesiunii lor.
(1) JO C 134, 22.5.2010.
Full & Egal Universal Law Academy