11.2.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 39/3
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de cassation — Franța) — Société Rastelli Davide e C. Snc/Jean-Charles Hidoux, în calitate de lichidator judiciar al societății Médiasucre international
(Cauza C-191/10) (1)
(Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 - Proceduri de insolvență - Competență internațională - Extinderea unei proceduri de insolvență, deschisă în privința unei societăți stabilite într un stat membru, la o societate al cărei sediu social este situat într un alt stat membru, pentru motivul confuziunii patrimoniilor)
2012/C 39/04
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour de cassation
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Société Rastelli Davide e C. Snc
Pârât: Jean Charles Hidoux, în calitate de lichidator judiciar al societății Médiasucre international
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Cour de cassation — Interpretarea articolului 3 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență (JO L 160, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 1, p. 143) — Competența internațională a instanțelor franceze de a extinde o procedură de insolvență deschisă față de o societate stabilită pe teritoriul național în privința unei societăți al cărei sediu statutar este situat într-un alt stat membru, din cauza confuziei de patrimoniu — Noțiunile „deschiderea” și „extinderea” unei proceduri de insolvență — Determinarea centrului intereselor principale
Dispozitivul
1.
Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că o instanță a unui stat membru care a deschis o procedură principală de insolvență împotriva unei societăți, reținând că centrul intereselor principale ale acesteia se află pe teritoriul acelui stat, nu poate extinde, în temeiul unei norme din dreptul național, această procedură la o a doua societate, al cărei sediu social este situat într-un alt stat membru, decât cu condiția de a se demonstra că centrul intereselor principale ale acesteia din urmă se află în primul stat membru.
2.
Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care o societate, al cărei sediu social este situat pe teritoriul unui stat membru, este vizată de o acțiune prin care se încearcă să se extindă în privința sa efectele unei proceduri de insolvență deschise într-un alt stat membru împotriva unei alte societăți, stabilite pe teritoriul acestui din urmă stat, simpla constatare a confuziunii patrimoniilor acestor societăți nu este suficientă pentru a demonstra că centrul intereselor principale ale societății vizate de acțiunea respectivă se află de asemenea în acest din urmă stat. Pentru răsturnarea prezumției potrivit căreia acest centru se află la locul sediului social, este necesar ca o apreciere globală a ansamblului elementelor relevante să permită să se stabilească faptul că, într un mod verificabil de către terți, centrul efectiv de conducere și de control al societății vizate de acțiunea care are ca obiect extinderea procedurii se situează în statul membru în care a fost deschisă procedura de insolvență inițială.
(1) JO C 161, 19.6.2010.
Full & Egal Universal Law Academy