10.3.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 73/2
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 ianuarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Cour de cassation — Franța) — Maribel Dominguez/Centre informatique du Centre Ouest Atlantique, Préfet de la région Centre
(Cauza C-282/10) (1)
(Politica socială - Directiva 2003/88/CE - Articolul 7 - Dreptul la concediul anual plătit - Condiție de acordare a dreptului impusă de o reglementare națională - Absența lucrătorului - Durata dreptului la concediu în funcție de natura absenței - Reglementare națională contrară Directivei 2003/88 - Rolul instanței naționale)
2012/C 73/03
Limba de procedură: franceza
Instanța de trimitere
Cour de cassation
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Maribel Dominguez
Pârât: Centre informatique du Centre Ouest Atlantique, Préfet de la région Centre
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei întrebări preliminare — Cour de cassation (Franța) — Interpretarea art. 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3) — Concediu anual plătit al lucrătorilor — Nașterea dreptului la concediu independent de natura absenței lucrătorului și de durata acesteia — Reglementare națională care subordonează acordarea acestui concediu unei activități efective de cel puțin zece zile în cursul anului de referință — Obligația instanței naționale de a înlătura aplicarea dispozițiilor naționale contrare dreptului Uniunii
Dispozitivul
1.
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru trebuie interpretat în sensul că se opune unor dispoziții sau unor practici naționale care prevăd că dreptul la concediul anual plătit este condiționat de existența unei perioade minime de activitate efectivă de 10 zile sau de o lună în perioada de referință.
2.
Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica, luând în considerare ansamblul dreptului intern, în special articolul L. 223-4 din Codul muncii, și aplicând metodele de interpretare recunoscute de acesta, pentru a garanta efectivitatea deplină a articolului 7 din Directiva 2003/88 și pentru a identifica o soluție conformă cu finalitatea urmărită de aceasta, dacă poate ajunge la o interpretare a acestui drept care să permită asimilarea absenței lucrătorului ca urmare a unui accident de traseu cu una dintre situațiile menționate la articolul amintit din Codul muncii.
În cazul în care o astfel de interpretare nu este posibilă, revine instanței naționale sarcina de a verifica dacă, având în vedere natura juridică a pârâților din acțiunea principală, efectul direct al articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 poate fi invocat împotriva acestora.
Dacă instanța națională nu reușește să obțină rezultatul prevăzut la articolul 7 din Directiva 2003/88, partea lezată de neconformitatea dreptului național cu dreptul Uniunii ar putea totuși să se prevaleze de Hotărârea din 19 noiembrie 1991, Francovich și alții (C-6/90 și C-9/90), pentru a obține, dacă este cazul, repararea prejudiciului suferit.
3.
Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei dispoziții naționale care prevede, în funcție de cauza absenței lucrătorului aflat în concediu medical, o perioadă de concediu anual plătit mai mare sau egală cu perioada minimă de patru săptămâni garantată de această directivă.
(1) JO C 234, 28.8.2010.
Full & Egal Universal Law Academy