28.1.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 25/12
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Okresní soud v Chebu — Republica Cehă) — Hypoteční banka, a.s./Udo Mike Lindner
(Cauza C-327/10) (1)
(Competența judiciară și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Contract de credit imobiliar încheiat de un consumator care are cetățenia unui stat membru cu o bancă stabilită în alt stat membru - Legislație a unui stat membru care, în cazul în care domiciliul consumatorului nu este cunoscut, permite formularea unei acțiuni împotriva sa la o instanță din acest stat)
2012/C 25/19
Limba de procedură: ceha
Instanța de trimitere
Okresní soud v Chebu
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Hypoteční banka, a.s.
Pârât: Udo Mike Lindner
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Okresní soud v Chebu — Interpretarea articolului 81 TFUE, a articolului 16 alineatul (2), a articolului 17 punctul 3 și a articolului 24 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74), precum și a articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273) — Competența privind un contract de credit imobiliar încheiat de un consumator care are cetățenia unui stat membru cu o bancă stabilită în alt stat membru — Legislația unui stat membru care, în cazul în care domiciliul consumatorului nu este cunoscut, permite formularea unei acțiuni împotriva sa la o instanță din acest stat
Dispozitivul
1.
Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că aplicarea normelor prevăzute de acesta presupune ca situația în discuție în litigiul cu care este sesizată o instanță dintr-un stat membru să fie de natură să ridice probleme cu privire la stabilirea competenței internaționale a acestei instanțe. O astfel de situație există într-un caz precum cel în discuție în acțiunea principală, în care o instanță dintr-un stat membru este sesizată cu o acțiune introdusă împotriva unui resortisant al unui alt stat membru a cărui adresă nu este cunoscută de această instanță.
2.
Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că
—
într-o situație precum cea în discuție în acțiunea principală, în care un consumator, care este parte la un contract de împrumut imobiliar pe termen lung și care are obligația de a informa cocontractantul cu privire la orice schimbare de adresă, renunță la domiciliul său înainte de a se introduce împotriva sa o acțiune privind încălcarea obligațiilor contractuale, instanțele statului membru pe teritoriul căruia se află ultimul domiciliu cunoscut al consumatorului sunt competente, în temeiul articolului 16 alineatul (2) din regulamentul respectiv, să soluționeze această acțiune în cazul în care nu reușesc să stabilească, potrivit articolului 59 din același regulament, domiciliul actual al pârâtului și nici nu dispun de indicii doveditoare care să le permită să concluzioneze că acesta domiciliază efectiv în afara teritoriului Uniunii Europene;
—
acest regulament nu se opune aplicării unei dispoziții de drept procedural intern al unui stat membru care, ca urmare a preocupării de a evita o situație de denegare de dreptate, permite declanșarea de acțiuni în justiție împotriva unei persoane cu domiciliul necunoscut, în cazul în care instanța sesizată cu litigiul s-a asigurat, înainte de a se pronunța, că toate demersurile impuse de principiile diligenței și bunei credințe au fost întreprinse pentru a-l găsi pe pârât.
(1) JO C 246, 11.9.2010
Full & Egal Universal Law Academy