11.2.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 39/5
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 15 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Bundesfinanzhof — Germania) — Hauptzollamt Hamburg-Hafen/Afasia Knits Deutschland GmbH
(Cauza C-409/10) (1)
(Politica comercială comună - Tratament preferențial pentru importul de produse originare din statele din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) - Nereguli identificate cu ocazia unei anchete efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în statul ACP de export - Recuperare a posteriori a taxelor la import)
2012/C 39/07
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesfinanzhof
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Hauptzollamt Hamburg-Hafen
Pârâtă: Afasia Knits Deutschland GmbH
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Bundesfinanzhof — Interpretarea articolului 32 din din Protocolul nr. 1 privind definiția conceptului „produse originare” și metodele de cooperare administrativă la Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (JO L 317, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 23, p. 39), precum și a articolului 220 alineatul (2) litera (b) al doilea și al treilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1) — Export de textile fabricate în China din Jamaica în Uniunea Europeană — Control a posteriori al dovezilor de origine efectuat de OLAF, iar nu de autoritățile vamale ale țării exportatoare, astfel cum se prevede în Protocolul nr. 1 — Protecția eventualei încrederi legitime a importatorului
Dispozitivul
1.
Articolul 32 din protocolul nr. 1 la anexa V la Acordul de parteneriat dintre statele din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 și aprobat în numele Comunității prin Decizia 2003/159/CE a Consiliului din 19 decembrie 2002 trebuie interpretat în sensul că rezultatele unui control a posteriori cu privire la exactitatea originii mărfurilor indicate în certificatele EUR.1 eliberate de un stat ACP și care au constat, în esență, într-o anchetă efectuată de Comisie și, mai exact, de Oficiul European de Luptă Antifraudă în acest stat și la invitația acestuia din urmă sunt obligatorii pentru autoritățile statului membru în care sunt importate mărfurile, în măsura în care aceste autorități au primit un document în care se recunoaște fără echivoc că acest stat ACP își însușește rezultatele respective, fapt care trebuie apreciat de instanța de trimitere.
2.
Articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000, trebuie interpretat în sensul că, într-o situație în care certificatele EUR.1 eliberate pentru importul de mărfuri în Uniunea Europeană sunt anulate pentru motivul că eliberarea acestor certificate este afectată de nereguli și că originea preferențială indicată pe certificatele respective nu a putut fi confirmată în urma unui control a posteriori, importatorul nu se poate opune unei recuperări a posteriori a taxelor la import susținând că nu se poate exclude ca, în realitate, unele dintre aceste mărfuri să aibă originea preferențială respectivă.
(1) JO C 274, 9.10.2010.
Full & Egal Universal Law Academy