18.2.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 49/9
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 21 decembrie 2011 (cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare formulate de Bundesverwaltungsgericht — Germania) — Tomasz Ziolkowski (C-424/10), Barbara Szeja, Maria-Magdalena Szeja, Marlon Szeja (C-425/10)/Land Berlin
(Cauzele conexate C-424/10 și C-425/10) (1)
(Libera circulație a persoanelor - Directiva 2004/38/CE - Drept de ședere permanentă - Articolul 16 - Ședere legală - Ședere întemeiată pe dreptul național - Ședere încheiată înainte de aderarea la Uniune a statului de origine al cetățeanului în cauză)
2012/C 49/14
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesverwaltungsgericht
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Tomasz Ziolkowski (C-424/10), Barbara Szeja, Maria-Magdalena Szeja, Marlon Szeja (C-425/10)
Pârât: Land Berlin
cu participarea: Vertreter des Bundesinteresses beim Bundesverwaltungsgericht
Obiectul
Cereri de pronunțare a unor hotărâri preliminare — Bundesverwaltungsgericht — Interpretarea articolului 16 alineatul (1) prima teză din Directiva 2004/38/EE Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (JO L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56) — Cetățean al Uniunii care a avut reședința legală în conformitate cu dreptul statului membru gazdă, o perioadă mai mare de 5 ani, dar care nu a îndeplinit niciodată, în cursul șederii sale, condițiile stabilite la articolul 7 din Directiva 2004/38/CE — Noțiunea „ședere legală” — Ședere a cărei durată se ridică la 5 ani numai dacă se iau în calcul perioadele anterioare datei aderării statului de origine al persoanei interesate la Uniunea Europeană — Stabilirea duratei de ședere necesare pentru dobândirea unui drept de ședere permanentă
Dispozitivul
1.
Articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, trebuie interpretat în sensul că nu se poate considera că un cetățean al Uniunii care a avut reședința mai mult de cinci ani pe teritoriul statului membru gazdă exclusiv în temeiul dreptului național al acestuia a dobândit dreptul de ședere permanentă în conformitate cu această dispoziție, dacă, în timpul acestei șederi, nu a îndeplinit condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din aceeași directivă.
2.
Perioadele de ședere ale unui resortisant al unui stat terț pe teritoriul unui stat membru, încheiate anterior aderării acestui stat terț la Uniunea Europeană, trebuie, în lipsa unor dispoziții speciale în actul de aderare, să fie luate în considerare în scopul dobândirii dreptului de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38, în măsura în care au fost efectuate în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din aceasta.
(1) JO C 301, 6.11.2010.
Full & Egal Universal Law Academy