28.1.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 25/16
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 17 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia-grad — Bulgaria) — Petar Aladzhov/Zamestnik director na Stolichna direktsia na vatreshnite raboti kam Ministerstvo na vatreshnite raboti
(Cauza C-434/10) (1)
(Libera circulație a unui cetățean al Uniunii - Directiva 2004/38/CE - Interdicția de a părăsi teritoriul național ca urmare a neachitării unei datorii fiscale - Măsură care poate fi justificată din motive de ordine publică)
2012/C 25/26
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad Sofia-grad
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Petar Aladzhov
Pârât: Zamestnik director na Stolichna direktsia na vatreshnite raboti kam Ministerstvo na vatreshnite raboti
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) — Interpretarea articolului 27 alin. (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, p. 77) — Restrângerea dreptului la liberă circulație al unui cetățean al Uniunii — Interdicția pentru o persoană fizică, reprezentantă a unei societăți comerciale debitoare, de a părăsi teritoriul național ca urmare a nerecuperării de creanțe publice „substanțiale” — Măsură justificată prin apărarea ordinii publice
Dispozitivul
1.
Dreptul Uniunii nu se opune unui act cu putere de lege al unui stat membru care permite unei autorități administrative să interzică unui resortisant al acelui stat părăsirea statului respectiv pentru motivul neachitării unei datorii fiscale a societății printre ai cărei administratori se numără acest resortisant, însă cu dubla condiție ca obiectivul măsurii în cauză să fie acela de a răspunde, în anumite împrejurări excepționale care pot rezulta în special din natura sau din importanța acestei datorii, unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății și ca obiectivul urmărit în acest mod să nu răspundă numai unor scopuri economice. Instanței naționale îi revine sarcina de a verifica dacă această dublă condiție este îndeplinită.
2.
Chiar dacă se presupune că măsura interdicției de a ieși de pe teritoriul național, precum cea care îl vizează pe domnul Aladzhov în acțiunea principală, a fost adoptată în condițiile prevăzute de articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, condițiile prevăzute la alineatul (2) al aceluiași articol se opun unei astfel de măsuri
—
în cazul în care aceasta are ca unic temei existența datoriei fiscale a societății printre ai cărei administratori se numără reclamantul și dacă are în vedere numai această calitate, lipsind orice apreciere concretă a conduitei persoanei în cauză și orice referire la vreo amenințare pe care aceasta ar constitui o pentru ordinea publică, și
—
în cazul în care interdicția de a ieși de pe teritoriul național nu este aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și depășește cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
Instanței de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă această situație se regăsește în cauza cu a cărei soluționare este sesizată.
(1) JO C 317, 20.11.2010
Full & Egal Universal Law Academy