8.12.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 379/3
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 18 octombrie 2012 (cerere de decizie preliminară formulată de Hoge Raad der Nederlanden — Țările de Jos) — X NV/Staatssecretaris van Financiën
(Cauza C-498/10) (1)
(Libera prestare a serviciilor - Restricții - Legislație fiscală - Obligație a beneficiarului unei prestări de servicii, stabilit pe teritoriul național, de reținere la sursă a impozitului pe salarii care trebuie aplicat asupra remunerației datorate unui prestator de servicii cu sediul într-un alt stat membru - Lipsa unei asemenea obligații în ceea ce privește un prestator de servicii cu sediul în același stat membru)
2012/C 379/05
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Hoge Raad der Nederlanden
Părțile din procedura principală
Reclamant: X NV
Pârât: Staatssecretaris van Financiën
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Hoge Raad der Nederlanden — Interpretarea articolului 56 TFUE — Restricții privind libera prestare a serviciilor — Reținere la sursă a impozitului asupra remunerației care trebuie aplicată de beneficiarul unei prestări de servicii, stabilit pe teritoriul național, remunerației datorate unui prestator care are sediul într-un alt stat membru — Lipsa unei astfel de obligații în cazul unui prestator care are sediul în același stat membru
Dispozitivul
1.
Articolul 56 TFUE trebuie interpretat în sensul că obligația impusă, în temeiul reglementării unui stat membru, destinatarului serviciilor de a efectua reținerea la sursă asupra impozitului pe salarii plătite prestatorilor de servicii stabiliți într-un alt stat membru, în timp ce o asemenea obligație nu există în ceea ce privește salariile plătite prestatorilor de servicii stabiliți în statul membru în cauză, constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor, în sensul acestei prevederi, în măsura în care implică o sarcină administrativă suplimentară, precum și riscurile aferente acesteia în materie de răspundere.
2.
În măsura în care restricția privind libera prestare a serviciilor care decurge din reglementarea națională, precum cea din acțiunea principală, rezultă din obligația de a efectua reținerea la sursă, întrucât implică o sarcină administrativă suplimentară precum și riscurile aferente acesteia în materie de răspundere, această restricție se poate justifica prin necesitatea de a asigura recuperarea eficientă a impozitului și nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv, chiar ținând seama de posibilitățile de asistență reciprocă în materie de recuperare a impozitelor oferite de Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/44/CE a Consiliului din 15 iunie 2001. Renunțarea ulterioară la reținerea la sursă din acțiunea principală nu poate permite să se anticipeze nici caracterul său adecvat pentru a atinge obiectivul urmărit, nici proporționalitatea sa, care trebuie apreciate numai din perspectiva obiectivului urmărit.
3.
Pentru a aprecia dacă obligația destinatarului serviciilor de a efectua reținerea la sursă, în măsura în care implică o sarcină administrativă suplimentară, precum și riscurile aferente acesteia în materie de răspundere, constituie o restricție privind libera prestare a serviciilor interzisă de articolul 56 TFUE, nu este relevant să se stabilească dacă prestatorul de servicii nerezident poate deduce impozitul reținut în Țările de Jos din impozitul pe care trebuie să îl achite în statul membru în care acesta este stabilit.
(1) JO C 13, 15.1.2011.
Full & Egal Universal Law Academy