18.2.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 49/12
Hotărârea Curții (Camera a șaptea) din 21 decembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Rechtbank van eerste aanleg te Brugge — Belgia) — Vlaamse Oliemaatschappij NV/FOD Financiën
(Cauza C-499/10) (1)
(A șasea directivă TVA - Persoane obligate la plata taxei - Terți care răspund solidar - Regim de antrepozit, altul decât antrepozitul vamal - Răspundere solidară a antrepozitarului unor bunuri și a persoanei impozabile, proprietar al acestor bunuri - Buna credință sau lipsa unei culpe sau a unei neglijențe din partea antrepozitarului)
2012/C 49/18
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank van eerste aanleg te Brugge
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Vlaamse Oliemaatschappij NV
Pârât: FOD Financiën
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Rechtbank van eerste aanleg te Brugge — Interpretarea articolului 21 alineatul (3) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Persoane obligate la plata taxei — Terți care răspund în mod solidar — Reglementare națională în temeiul căreia antrepozitarul unor bunuri răspunde solidar pentru plata taxei datorate de persoana impozabilă proprietară a acestor bunuri, într-un alt regim de antrepozit decât cel vamal, chiar în cazul în care antrepozitarul este de bună credință sau acestuia nu i se poate imputa nicio eroare ori neglijență
Dispozitivul
Articolul 21 alineatul (3) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2001/115/CE a Consiliului din 20 decembrie 2001, trebuie interpretat în sensul că nu permite statelor membre să prevadă că antrepozitarul unui alt antrepozit decât antrepozitul vamal este obligat în solidar la plata taxei pe valoarea adăugată datorate în urma unei livrări de mărfuri efectuate cu titlu oneros, de la acest antrepozit, de către proprietarul produselor care este obligat la plata acestei taxe, chiar și în cazul în care antrepozitarul respectivului antrepozit este de bună credință sau acestuia nu i se poate imputa nicio culpă ori neglijență.
(1) JO C 13, 15.1.2011.
Full & Egal Universal Law Academy