10.3.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 73/5
Hotărârea Curții (Camera a doua) din 26 ianuarie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Naczelny Sąd Administracyjny Izba Finansowa Wydział I — Polonia) — Minister Finansów/Kraft Foods Polska SA
(Cauza C-588/10) (1)
(Fiscalitate - TVA - Directiva 2006/112/CE - Articolul 90 alineatul (1) - Reducere de preț după momentul la care a fost efectuată operațiunea - Reglementare națională care subordonează reducerea bazei de impozitare condiției deținerii de către furnizorul de bunuri sau servicii a confirmării de primire a unei facturi rectificative, remisă de clientul care a achiziționat bunurile sau serviciile - Principiului neutralității TVA-ului - Principiul proporționalității)
2012/C 73/07
Limba de procedură: polona
Instanța de trimitere
Naczelny Sąd Administracyjny Izba Finansowa Wydział I
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: Minister Finansów
Pârâtă: Kraft Foods Polska SA
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Naczelny Sąd Administracyjny — Interpretarea art. 90 alin. (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Bază de impozitare — Reducere de preț după momentul la care a fost efectuată operațiunea — Reglementare națională care subordonează reducerea bazei de impozitare condiției obținerii unei facturi corectate și confirmate de către cocontractant
Dispozitivul
O cerință care condiționează reducerea bazei de impozitare, astfel cum aceasta rezultă dintr-o factură inițială, de deținerea de către persoana impozabilă a confirmării de primire a unei facturi rectificative, remisă de clientul care a achiziționat bunurile sau serviciile, intră în sfera noțiunii de condiție prevăzute la articolul 90 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.
Principiile neutralității TVA-ului și proporționalității nu se opun, în principiu, unei asemenea cerințe. Cu toate acestea, în cazul în care se dovedește a fi imposibil sau excesiv de dificil ca persoanei impozabile, furnizor de bunuri sau servicii, să i se remită, într-un termen rezonabil, o asemenea confirmare de primire, nu i se poate refuza acesteia posibilitatea de a stabili, prin alte mijloace, în fața autorităților fiscale naționale, pe de o parte, că a dat dovadă de diligența necesară în împrejurările cauzei pentru a se asigura că respectivul client care a achiziționat bunurile sau serviciile deține factura rectificativă și că el a luat cunoștință despre aceasta și, pe de altă parte, că operațiunea în cauză a fost efectiv realizată în conformitate cu condițiile menționate în respectiva factură rectificativă.
(1) JO C 89, 19.3.2011.
Full & Egal Universal Law Academy