26.2.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 63/16
Ordonanța Curții din 22 noiembrie 2010 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Supremo Tribunal Administrativo — Portugalia) — Secilpar — Sociedade Unipessoal SL/Fazenda Pública
(Cauza C-199/10) (1)
(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Articolele 56 CE și 58 CE - Impozitarea dividendelor - Reținere la sursă - Legislație fiscală națională care prevede exonerarea dividendelor plătite societăților rezidente)
2011/C 63/30
Limba de procedură: portugheza
Instanța de trimitere
Supremo Tribunal Administrativo
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Secilpar — Sociedade Unipessoal SL
Pârâtă: Fazenda Pública
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Supremo Tribunal Administrativo — Compatibilitate cu articolele 12 CE, 43 CE, 56 CE, cu articolul 58 alineatul (3) [în prezent articolele 18, 49, 63 și respectiv articolul 65 alineatul (3) TFUE] și cu articolul 5 alineatul (1) din Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, p. 6, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 97) a unei legislații fiscale naționale privind impozitarea dividendelor distribuite de o societate rezidentă unei societăți beneficiare nerezidente care deține o participare la capitalul social al societății care distribuie dividendele, inferioară cotei de 25 % — Impozitarea prin reținere la sursă a unei cote de 15 % prevăzută de convenția pentru evitarea dublei impuneri încheiată între cele două state în cauză — Exonerare a dividendelor plătite societăților rezidente
Dispozitivul
Articolele 56 CE și 58 CE trebuie interpretate în sensul că se opun unui regim fiscal care rezultă dintr-o convenție pentru evitarea dublei impuneri încheiată între două state membre, care prevede reținerea la sursă a unei cote de 15 % pentru dividendele nete distribuite unei societăți beneficiare stabilite în alt stat membru, atunci când reglementarea națională din primul stat membru exonerează de această reținere dividendele plătite unei societăți beneficiare rezidente. Situația ar fi diferită numai în cazul în care impozitul reținut la sursă ar putea fi imputat asupra impozitului datorat în al doilea stat membru până la concurența diferenței de tratament. Este de competența instanței de trimitere să verifice dacă o astfel de neutralizare a diferenței de tratament este realizată prin aplicarea tuturor prevederilor convenției pentru evitarea dublei impuneri și prevenirea evaziunii fiscale în domeniul impozitului pe venit, încheiată la 26 octombrie 1993 între Republica Portugheză și Regatul Spaniei.
(1) JO C 195, 17.07.2010.
Full & Egal Universal Law Academy