30.6.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 194/6
Ordonanța Curții (Camera a opta) din 29 martie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Corte suprema di cassazione — Italia) — Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate/Safilo Spa
(Cauza C-529/10) (1)
(Articolul 104 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul de procedură - Fiscalitate directă - Închiderea procedurilor pendinte la instanța fiscală de ultim grad - Abuz de drept - Articolul 4 alineatul (3) TUE - Libertăți garantate prin tratat - Principiul nediscriminării - Ajutoare de stat - Obligația de a asigura aplicarea efectivă a dreptului Uniunii)
2012/C 194/09
Limba de procedură: italiana
Instanța de trimitere
Corte suprema di cassazione
Părțile din acțiunea principală
Recurente: Ministero dell'Economia e delle Finanze, Agenzia delle Entrate
Intimată: Safilo Spa
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Corte suprema di cassazione — Impozit pe profit — Legislație națională care prevede o cotă diferită a impozitului pe dividendele societăților în funcție de locul în care acestea au sediul — Operațiune comercială care implică participarea unor societăți cu sediul în Italia și a unor societăți cu sediul în străinătate — Decizie a administrației de a considera aplicabile impozitele datorate în cazul societăților cu sediul în străinătate — Noțiunea de abuz de drept, astfel cum este definită în cauza C-255/02, Halifax și alții — Aplicabilitate în cazul impozitelor naționale nearmonizate cum sunt impozitele directe
Dispozitivul
Dreptul Uniunii, în special principiul interzicerii abuzului de drept, articolul 4 alineatul (3) TUE, libertățile garantate prin Tratatul FUE, principiul nediscriminării, normele din domeniul ajutoarelor de stat, precum și obligația de a asigura aplicarea efectivă a dreptului Uniunii, trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării, într-o cauză precum acțiunea principală, referitoare la fiscalitatea directă, a unei dispoziții naționale care prevede închiderea procedurilor fiscale pendinte la instanța de ultim grad prin plata unei sume egale cu 5 % din valoarea litigiului, atunci când aceste proceduri au la bază acțiuni înscrise pe rol în primă instanță cu mai mult de 10 ani înainte de data intrării în vigoare a acestei dispoziții, iar administrația fiscală a căzut în pretenții în primele două grade de jurisdicție.
(1) JO C 30, 29.1.2011.
Full & Egal Universal Law Academy