CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
PAOLO MENGOZZI
prezentate la 8 noiembrie 2011 ( 1 )
Cauza C-488/10
Celaya Emparanza y Galdos Internacional SA
împotriva
Proyectos Integrales de Balizamientos SL
(cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil n° 1 de Alicante y n° 1 de Marca Comunitaria, Spania)
„Desene sau modele industriale comunitare — Contrafacere — Noțiunea «terți»”
1.
Prezenta cauză, care are la bază cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Juzgado de lo Mercantil de Alicante, se referă la o problemă care constituie în prezent obiectul unei intense dezbateri în doctrina și în jurisprudența spaniolă. Problema pe care Curtea va trebui să o examineze constă în definirea noțiunii „terți” împotriva cărora, în conformitate cu legislația Uniunii Europene în vigoare, titularul unui desen sau model industrial înregistrat poate formula o acțiune în contrafacere.
2.
În special, trebuie să se stabilească dacă faptul că pârâtul a înregistrat în mod autonom un desen sau model industrial propriu după înregistrarea desenului sau modelului industrial al reclamantului este nerelevant ori dacă, dimpotrivă, reclamantul trebuie, pentru a putea formula o acțiune în contrafacere, să solicite în prealabil OAPI să declare nulitatea desenului pârâtului.
3.
Este aproape superfluu să se menționeze că, în speță, Curtea nu este chemată să aprecieze dacă desenele și/sau produsele în conflict sunt asemănătoare. Această apreciere va reveni, desigur, instanței naționale. Mai mult, în cazul în care Curtea ar indica necesitatea anulării prealabile a desenului pârâtului, litigiul național ar fi deja soluționat la nivelul admisibilității, chiar fără să se examineze desenele. Cele două întrebări preliminare au tocmai scopul principal să clarifice dacă, în acțiunea principală, instanța națională trebuie să abordeze fondul cauzei sau dacă, dimpotrivă, trebuie să declare inadmisibilă acțiunea, impunând astfel societății reclamante să sesizeze OAPI în vederea declarării nulității desenului pârâtei.
I – Cadrul juridic
4.
Întrebările preliminare care fac obiectul prezentei cauze privesc interpretarea Regulamentului nr. 6/2002 ( 2 ) (denumit în continuare „regulamentul”) privind desenele sau modelele industriale comunitare.
5.
Obiectivul regulamentului este de a realiza un sistem de înregistrare a desenelor ( 3 ) cât mai liniar și mai simplu posibil, astfel cum se precizează fără echivoc în considerentele (18) și (24):
„(18)
Desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat impune crearea și păstrarea unui registru în care se înscriu toate cererile care îndeplinesc anumite condiții de formă și care au obținut o dată de depozit pentru cererea de înregistrare. În principiu, sistemul de înregistrare nu ar trebui să se bazeze pe o examinare destinată să stabilească anterior înregistrării dacă desenul sau modelul îndeplinește condițiile de obținere a protecției, astfel încât să se reducă la minimum procedurile de înregistrare și alte demersuri pe care trebuie să le întreprindă solicitantul.
[...]
(24)
Unul dintre obiectivele fundamentale ale prezentului regulament este ca procedura de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar să implice un minim de cheltuieli și de dificultăți din partea solicitantului, astfel încât respectiva procedură să devină ușor accesibilă întreprinderilor mici și mijlocii și autorilor independenți”.
6.
Articolul 19 alineatul (1) din regulament prevede drepturile pe care un desen înregistrat le conferă titularului său:
„Desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat conferă titularului său dreptul exclusiv de a-l utiliza și de a interzice oricărui terț utilizarea acestuia fără consimțământul titularului. Prin utilizare, în înțelesul prezentei dispoziții, se înțelege, în special, fabricarea, ofertarea, introducerea pe piață, importul, exportul sau utilizarea propriu-zisă a unui produs în care a fost încorporat sau căruia i s-a aplicat desenul sau modelul în cauză, precum și depozitarea produsului respectiv în scopurile menționate anterior”.
7.
Articolul 52 din regulament prevede că, în general, cererile de nulitate a unui desen înregistrat trebuie să fie prezentate OAPI. În schimb, instanțele (naționale) competente în domeniul desenelor și modelelor industriale comunitare ( 4 ) sunt competente, în temeiul articolului 81, în ceea ce privește acțiunile în materie de contrafacere. Același articol 81 prevede totuși că instanțele competente în domeniul desenelor și modelelor industriale sunt competente și în materie de nulitate, în cazul în care cererea de declarare a nulității este formulată pe cale reconvențională în cadrul unei proceduri în materie de contrafacere.
8.
Articolul 85 alineatul (1) din regulament prevede:
„În procedurile rezultate din acțiuni în contrafacere sau din acțiuni privind posibila contrafacere a unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, instanțele competente în domeniul desenelor sau modelelor comunitare consideră desenul sau modelul comunitar în cauză valabil. Valabilitatea nu poate fi contestată decât printr-o cerere reconvențională în nulitate [...]”.
II – Situația de fapt, procedura principală și întrebările preliminare
9.
Reclamanta în cauza principală, Celaya Emparanza y Galdos Internacional SA (denumită în continuare „CEGASA”), a înregistrat la data de 26 octombrie 2005 un desen comunitar ( 5 ) pentru borne rutiere. Aceste obiecte, fabricate de obicei din material plastic, sunt utilizate pentru semnalizarea șantierelor, a lucrărilor în zona drumurilor publice etc.
10.
Societatea pârâtă, Proyectos Integrales Balizamientos SL (denumită în continuare „PROYECTOS”), a comercializat la sfârșitul anului 2007 un produs care, potrivit CEGASA, încalcă desenul său înregistrat. CEGASA a solicitat, așadar, PROYECTOS prin intermediul unei scrisori de punere în întârziere să înceteze comercializarea produsului în cauză.
11.
PROYECTOS a refuzat să se conformeze scrisorii de punere în întârziere transmise de CEGASA și, dimpotrivă, la data de 11 aprilie 2008, a înregistrat la OAPI un desen pentru propriul său produs ( 6 ).
12.
Cu titlu pur informativ, desenele înregistrate în cauză sunt următoarele (la stânga cel al CEGASA, la dreapta cel al PROYECTOS):
13.
CEGASA a decis, așadar, să introducă o acțiune în contrafacere împotriva PROYECTOS în fața instanței de trimitere. În cadrul acestei proceduri, PROYECTOS a formulat o cerere reconvențională, solicitând declararea nulității desenului CEGASA. Această cerere reconvențională a fost transmisă OAPI în temeiul articolului 86 alineatul (2) din regulament.
14.
PROYECTOS se consideră, în orice caz, „protejată” de propriul desen înregistrat și consideră, prin urmare, că CEGASA poate acționa în contrafacere numai după ce a obținut în prealabil de la OAPI declararea nulității desenului PROYECTOS. Acțiunea introdusă în fața instanței de trimitere ar trebui, așadar, să fie considerată inadmisibilă sau, în orice caz, respinsă fără a fi examinată pe fond.
15.
În acest context, instanța de trimitere a suspendat procedura și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:
„1)
În cadrul unei acțiuni privind încălcarea dreptului exclusiv conferit de un model industrial comunitar înregistrat, dreptul de a interzice utilizarea acestuia de către terți, prevăzut la articolul 19 alineatul (1) din [regulament], se extinde la orice terț care utilizează alt model industrial care nu produce utilizatorilor avizați o impresie vizuală globală diferită sau, dimpotrivă, este exclus acel terț care folosește un model industrial comunitar înregistrat ulterior în favoarea sa, atât timp cât acesta nu este anulat?
2)
Răspunsul la întrebarea anterioară este independent de intenția terțului sau variază în funcție de comportamentul acestuia, fiind decisiv faptul că respectivul terț a solicitat și a înregistrat modelul industrial comunitar după primirea scrisorii de punere în întârziere transmise de titularul modelului industrial comunitar anterior în scopul încetării comercializării unui produs pentru motivul încălcării drepturilor care decurg din modelul industrial anterior?”
III – Procedura în fața Curții
16.
Ordonanța de trimitere a fost primită la grefa Curții la 11 octombrie 2010. Reclamanta din acțiunea principală, guvernul polonez și Comisia au depus observații scrise.
17.
La ședința din 14 septembrie 2011 au participat guvernul polonez și Comisia.
IV – Cu privire la întrebările preliminare
A – Observații introductive
18.
Prezenta cauză este una dintre primele cauze în care Curtea este chemată să interpreteze Regulamentul nr. 6/2002 ( 7 ). Având în vedere absența unei jurisprudențe anterioare semnificative, va trebui să se ajungă la o soluție numai pe baza actului legislativ, utilizând toate instrumentele hermeneutice pe care interpretul le are la dispoziție.
19.
Astfel cum am menționat anterior, problema ridicată de instanța de trimitere constituie în prezent, în Spania, obiectul unei vii dezbateri în doctrină și în jurisprudență. În special, astfel cum s-a observat în ordonanța de trimitere, există în prezent o orientare a jurisprudenței Tribunal Supremo care, în materie de mărci, consideră că existența unei mărci înregistrate posterioare protejează împotriva unei acțiuni în contrafacere. Cu alte cuvinte, potrivit acestei jurisprudențe, nu suntem în prezența unui act ilegal atât timp cât presupusul autor al contrafacerii utilizează propria marcă înregistrată. Prin urmare, se poate formula o acțiune în contrafacere numai după ce s-a obținut declararea nulității mărcii autorului contrafacerii.
20.
Dorim să subliniem că, în opinia noastră, în prezenta cauză, nu este nevoie să se pună în discuție jurisprudența instanțelor naționale supreme spaniole, menționată anterior. Această jurisprudență privește într-adevăr, astfel cum am subliniat, domeniul mărcilor și nu se aplică, așadar, în domeniul desenelor și modelelor industriale. Diferențele cruciale existente între cele două domenii în cauză împiedică, astfel, aplicarea automată a orientării menționate a jurisprudenței în domeniul desenelor și modelelor industriale.
21.
În special, trebuie subliniat că modalitățile de înregistrare a unui desen sau model industrial sunt mult mai simple și „expeditive” decât cele necesare pentru înregistrarea unei mărci. Două diferențe merită îndeosebi să fie subliniate. În primul rând, înregistrarea unui desen sau model industrial este autorizată de OAPI în urma unui simplu control formal, neaprofundat, al cererii de înregistrare ( 8 ). În al doilea rând, spre deosebire de procedura privind mărcile ( 9 ), regulamentul nu prevede pentru desene și modele industriale o etapă, între cerere și înregistrare, în care terții să poată formula opoziție cu privire la această înregistrare.
22.
Cu alte cuvinte, înregistrarea unui desen are loc aproape automat. Situația care face obiectul acțiunii principale constituie un exemplu foarte clar în acest sens. PROYECTOS a putut să înregistreze propriul desen fără nicio dificultate, după ce CEGASA a transmis o scrisoare de punere în întârziere în vederea întreruperii comercializării produsului PROYECTOS. Dacă procedura de înregistrare a desenelor și modelelor industriale ar fi permis formularea unei opoziții împotriva înregistrării, probabil că CEGASA ar fi formulat opoziție, iar OAPI ar fi putut, așadar, să adopte o poziție în acest sens prin înregistrarea sau neînregistrarea desenului PROYECTOS.
23.
În consecință, în domeniul desenelor și modelelor industriale, ușurința și rapiditatea cu care se poate obține o înregistrare determină un risc de abuzuri deosebit de ridicat, cu siguranță mai mare decât în domeniul mărcilor. Prin urmare, considerațiile pe care le vom prezenta în continuare se vor limita strict la domeniul desenelor și modelelor industriale și nu se pot considera automat aplicabile și în domeniul mărcilor. În acest ultim caz, ținând seama de cele menționate anterior, înregistrarea unei mărci trebuie să fie tratată cu mai multă atenție și „considerație” față de înregistrarea unui desen sau model industrial ( 10 ).
24.
Acestea fiind spuse, vom trece la examinarea întrebărilor.
B – Cu privire la întrebările preliminare
25.
Cele două întrebări preliminare sunt strâns legate. Astfel cum vom vedea, soluționarea celei dintâi condiționează și determină soluționarea celei de a doua.
1. Posibilitatea de a formula o acțiune în contrafacere fără a se obține mai întâi declararea nulității desenului posterior
26.
Prin intermediul primei întrebări preliminare se solicită Curții să clarifice dacă titularul unui desen înregistrat poate formula direct o acțiune în contrafacere împotriva titularului unui desen înregistrat ulterior sau dacă, dimpotrivă, poate face acest lucru numai după ce a obținut declararea nulității celui de al doilea desen. Regulamentul, din păcate, nu conține nicio dispoziție explicită în acest sens: prin urmare, cu toate că – astfel cum vom vedea – interpretarea literală a normelor poate oferi unele indicii utile, prezenta cauză este un exemplu clasic de litigiu a cărui soluționare necesită o abordare sistematică și teleologică.
27.
Instanța de trimitere, în ordonanță, arată în mod explicit că, în opinia sa, în domeniul desenelor și modelelor industriale, ar trebui să se poată formula o acțiune în contrafacere împotriva titularului unui desen înregistrat ulterior, fără a fi nevoie de declararea prealabilă a nulității acestuia din urmă. În același sens, în fața Curții s-au exprimat atât reclamanta din acțiunea principală, cât și Comisia. Doar guvernul polonez a adoptat, dimpotrivă, poziția opusă, insistând în special asupra necesității salvgardării principiului securității juridice.
28.
Trebuie subliniat, în primul rând, că întrebarea adresată de instanța de trimitere se referă doar la cazul în care desenul pârâtului a fost înregistrat ulterior desenului reclamantului. Cu alte cuvinte, nu este pus în discuție principiul fundamental al priorității, care conferă în general un avantaj persoanei care a efectuat mai întâi înregistrarea ( 11 ).
29.
În speță ne aflăm, la prima vedere, în fața unei contradicții între două principii fundamentale diferite. Pe de o parte, securitatea juridică ar putea impune recunoașterea valorii defensive a desenului înregistrat de pârât: în caz contrar, ar trebui să se admită că nici folosirea propriului desen înregistrat la OAPI nu l-ar proteja pe titular de acțiuni în contrafacere. Pe de altă parte, necesitatea unui sistem eficace și funcțional de înregistrare a desenelor și modelelor industriale – și, așadar, necesitatea de a valorifica la maximum efectul util al regulamentului – ar putea impune, dimpotrivă, prioritatea desenului anterior înregistrat de reclamant, permițându-i acestuia din urmă să formuleze o acțiune în contrafacere fără să fi solicitat în prealabil declararea nulității desenului pârâtului.
30.
În realitate, în urma unei analize mai atente, se impune constatarea că această contradicție nu este între securitatea juridică și eficacitatea sistemului. Dimpotrivă, se opun două aspecte ale securității juridice. Astfel, în ambele cazuri, un desen înregistrat nu va oferi o protecție integrală titularului său. În primul caz, dacă se impune declararea prealabilă a nulității desenului posterior, este diminuat rolul desenului reclamantului, deși a fost înregistrat mai întâi. În al doilea caz, dacă i se permite titularului desenului anterior să formuleze direct o acțiune în contrafacere, se diminuează gradul de protecție a desenului posterior, deși acesta a fost înregistrat în mod corespunzător. A alege între cele două interpretări înseamnă, așadar, a alege între două drepturi, în principiu, echivalente.
31.
Pentru a lua poziție în această privință, considerăm hotărâtor faptul că, dacă i s-ar impune titularului unui desen înregistrat, pentru a putea formula o acțiune în contrafacere împotriva titularului unui alt desen înregistrat ulterior, să solicite în prealabil declararea nulității celui de al doilea desen, sistemul ar putea fi serios compromis.
32.
Astfel cum s-a văzut anterior, înregistrarea unui desen se realizează, spre deosebire de cea a unei mărci sau a unui brevet, fără niciun control pe fond. Cu alte cuvinte, o persoană ipotetică de rea-credință care efectuează acte de contrafacere fără să fi înregistrat un desen ar putea oricând, confruntată cu amenințarea exercitării unei acțiuni în contrafacere de către titularul unui desen înregistrat, să înregistreze, la rândul său, imediat un desen, obligând astfel titularul primului desen să obțină declararea nulității acestuia din urmă înainte de a putea formula acțiunea în contrafacere ( 12 ). Mai mult, al doilea desen ar putea fi înregistrat chiar și după introducerea acțiunii în contrafacere. În plus, chiar și după anularea desenului „defensiv”, nimic nu l-ar împiedica pe autorul contrafacerii, în principiu, să înregistreze un nou desen, ușor diferit față de cel precedent, și să îl folosească pentru a continua comercializarea unui produs, în esență, identic.
33.
Este clar, așadar, că obligația exercitării preliminare a acțiunii în declararea nulității în raport cu acțiunea în contrafacere ar permite unei persoane de rea-credință să profite de sistem, utilizând tactici dilatorii și împiedicând, în fapt, o protecție efectivă a desenelor înregistrate. În acest caz, efectul util al legislației Uniunii în domeniul desenelor și modelelor industriale ar fi serios compromis. Nu trebuie uitat că acțiunile judiciare precum cea vizând încetarea unei activități de contrafacere trebuie, prin însăși natura lor, să poată fi tratate cu o deosebită rapiditate.
34.
Ca element suplimentar în sprijinul interpretării menționate, deși, în opinia noastră, nu este un factor hotărâtor, astfel cum consideră în schimb reclamanta din cauza principală, poate fi menționat faptul că articolul 19 alineatul (1) din regulament prevede că titularul unui desen înregistrat poate formula o acțiune în contrafacere, în general, împotriva oricărui „terț” care folosește desenul înregistrat fără consimțământul său. Nu este prevăzută în mod explicit nicio excepție pentru terții care sunt, la rândul lor, titularii unui desen înregistrat. Este posibil ca legiuitorul, dacă ar fi dorit să introducă un principiu de protecție pentru titularii desenelor înregistrate posterioare, să o fi făcut în mod explicit.
35.
Este indispensabil, așadar, să se interpreteze articolul 19 alineatul (1) din regulament în sensul că permite titularului unui desen înregistrat să asigure respectarea drepturilor sale în raport cu o persoană care utilizează un desen propriu înregistrat ulterior, fără să fie necesară declararea prealabilă a nulității celui de al doilea desen.
36.
În plus, astfel cum a observat în mod întemeiat Comisia, dacă legiuitorul ar fi considerat necesară declararea cu titlu preventiv a nulității desenului posterior, ar fi acordat desigur instanțelor competente în domeniul desenelor și modelelor industriale comunitare competența de a hotărî și pe cale principală cu privire la nulitatea unui desen, iar nu doar în urma unei cereri reconvenționale. Nu ar avea niciun sens ca titularul desenului anterior să fie obligat să se adreseze cu titlu preventiv OAPI, cu toate consecințele privind termenele și taxele legale, iar titularului desenului posterior să i se permită invocarea nulității desenului anterior cu titlu reconvențional, obținând o hotărâre direct în fața instanței naționale.
37.
În plus, în interpretarea menționată, poziția presupusului autor al contrafacerii este, de asemenea, protejată corespunzător, tocmai datorită posibilității de a formula o cerere reconvențională de declarare a nulității, în temeiul articolului 85 alineatul (1) din regulament, direct în fața instanței sesizate cu acțiunea în contrafacere.
38.
În ceea ce privește posibila obiecție, menționată anterior și asupra căreia a insistat în mod special guvernul polonez, potrivit căreia interpretarea propusă aici ar aduce atingere principiului securității juridice, ne vom limita să subliniem cele ce urmează. În primul rând, astfel cum am arătat anterior, chiar și interpretarea alternativă, potrivit căreia titularul primului desen înregistrat ar trebui să solicite declararea prealabilă a nulității desenului posterior, subminează în cele din urmă același principiu al securității juridice. Precum am văzut, singura diferență este că ar fi afectată securitatea care rezultă din înregistrarea desenului anterior, iar nu cea care rezultă din înregistrarea desenului posterior. În al doilea rând, trebuie ținut seama și de faptul că posesia unui desen înregistrat (ca, de altfel, posesia unei mărci sau a unui brevet) nu îi oferă niciodată titularului său certitudinea deplină a faptului că va putea să utilizeze acest desen fără opoziții și perturbări. Acest lucru este consecința faptului că, în orice caz, există întotdeauna posibilitatea ca cineva să introducă o acțiune pentru declararea nulității desenului respectiv.
2. Problema situației juridice a desenului înregistrat de autorul contrafacerii
39.
Trebuie recunoscut că interpretarea regulamentului pe care o propunem lasă o problemă deschisă. Dacă titularul desenului anterior are succes în acțiunea în contrafacere împotriva titularului unui desen posterior, dar decide să nu acționeze ulterior pentru declararea nulității acestuia din urmă, situația juridică a desenului posterior rămâne, pentru a ne exprima astfel, nedeterminată. Pe de o parte, produsul corespunzător nu mai poate fi comercializat. Pe de altă parte, având în vedere că instanța națională nu a declarat nulitatea desenului posterior, nefiind competentă în acest sens, desenul rămâne valabil din punct de vedere formal și, teoretic, deși nu îl poate utiliza pentru comercializarea produsului său, titularul acestuia îl poate utiliza pentru a formula acțiuni împotriva altor producători și/sau titulari ai unor desene înregistrate.
40.
Totuși, în acest caz, dificultatea este, în opinia noastră, mai mult aparentă decât reală.
41.
În primul rând, este puțin probabil ca titularul desenului posterior să îl utilizeze pe acesta din urmă, chiar după ce a căzut în pretenții în cadrul unei acțiuni în contrafacere, doar cu scopul de a aduce prejudicii altor operatori economici. Având în vedere că, în orice caz, produsul său nu mai poate fi comercializat, această persoană nu ar avea interes să întreprindă asemenea acțiuni legale.
42.
De altfel, în cazul în care există într-adevăr o asemănare importantă între desenul autorului contrafacerii și cel al unui terț, este probabil să existe și o asemănare cu desenul anterior, al cărui titular este reclamantul din prima acțiune în contrafacere. În acest caz, este mai probabil ca acesta din urmă, care are un interes concret, să acționeze împotriva terțului.
43.
În orice caz, chiar dacă ne-am imagina un autor al unei contrafaceri deosebit de tenace, care ar decide să formuleze o acțiune în contrafacere împotriva unui terț utilizând propriul desen, acest terț ar avea la dispoziție o armă deosebit de eficace: cererea reconvențională de declarare a nulității. Având în vedere în special rezultatul acțiunii legale precedente, cu obligarea autorului contrafacerii la încetarea distribuirii produsului său din cauza conflictului cu un desen înregistrat anterior, în opinia noastră este evident că terțul în cauză ar reuși să obțină ușor, în cea mai mare parte a cazurilor, în fața instanței naționale ( 13 ), declararea nulității desenului autorului contrafacerii pe cale reconvențională, din cauza lipsei noutății și/sau a caracterului distinctiv în sensul articolelor 5 și 6 din regulament. Asemenea motive de nulitate pot fi invocate astfel, conform articolului 25 coroborat cu articolul 84 din regulament, de orice persoană interesată. Desenul autorului contrafacerii ar fi astfel definitiv eliminat și s-ar pune capăt situației de insecuritate juridică a acestuia. În mod paradoxal, așadar, comportamentul autorului unei contrafaceri care ar decide să folosească în continuare desenul său posterior pentru a formula acțiuni legale împotriva terților ar determina declararea nulității desenului în cauză și, prin urmare, ar conduce la o clarificare definitivă a situației.
44.
Pentru motivele expuse, considerăm, așadar, că insecuritatea legată de situația juridică a desenului înregistrat de autorul contrafacerii nu este suficientă pentru a repune în discuție interpretarea articolului 19 din regulament pe care am expus-o anterior. Fără îndoială, ar putea fi totuși utilă o intervenție legislativă pentru a clarifica definitiv soarta desenului, înregistrat și nedeclarat nul, al unei persoane care a căzut în pretenții în cadrul unei proceduri în contrafacere.
3. Concluzie parțială
45.
În consecință, prima întrebare trebuie să fie soluționată prin declararea faptului că dreptul de a interzice utilizarea de către terți a unui desen sau model industrial înregistrat, în sensul articolului 19 alineatul (1) din regulament, poate fi exercitat și împotriva unui terț care utilizează propriul desen sau model industrial înregistrat ulterior. În acest scop, nu este necesar să se obțină declararea prealabilă a nulității acestui din urmă desen sau model industrial.
4. Comportamentul autorului contrafacerii în fiecare caz specific
46.
S-ar putea imagina, teoretic, o atenuare a rigidității poziției exprimate la punctele precedente prin elaborarea unei interpretări a regulamentului care să țină seama de elementele specifice ale fiecărui caz în parte, în special de starea psihologică a presupusului autor al contrafacerii. În această optică, de exemplu, i s-ar putea permite titularului primului desen înregistrat să formuleze direct o acțiune în contrafacere, fără a solicita în prealabil declararea nulității celui de al doilea desen, numai în cazurile în care a doua înregistrare a fost făcută cu rea-credință sau, ca în cazul în speță, după transmiterea unei scrisori de punere în întârziere în vederea încetării distribuirii produselor întreprinderii pârâte.
47.
Această posibilitate ne conduce la o analiză mai specifică a celei de a doua întrebări preliminare, prin care, astfel cum am văzut, instanța de trimitere întreabă dacă comportamentul concret al titularului celui de al doilea desen poate fi relevant pentru răspunsul la prima întrebare.
48.
O astfel de perspectivă interpretativă, deși cu siguranță interesantă, trebuie să fie respinsă. A impune în fapt, în toate cazurile similare cu cel în speță, examinarea voinței pârâtului sau chiar numai verificarea existenței unei faze precontencioase care l-ar fi condus pe pârât la înregistrarea sa „defensivă”, ar adăuga un element semnificativ de complexitate într-un sistem pe care legiuitorul a dorit în mod explicit să îl configureze simplu, dar în același timp eficient.
49.
Un alt argument în sprijinul poziției prezentate mai sus poate fi găsit în textul articolului 19 din regulament. La alineatul (2) al doilea paragraf, referitor la desenele neînregistrate, această dispoziție prevede în mod explicit necesitatea unei verificări a intențiilor presupusului autor al contrafacerii. Se prevede că „utilizarea contestată nu este considerată ca provenind din copierea desenului sau modelului industrial protejat dacă rezultă dintr-o muncă de creație independentă realizată de un autor despre care se poate afirma în mod justificat că nu cunoștea desenul sau modelul industrial divulgat de titular”. Având în vedere că acest tip de verificare a intențiilor a fost prevăzut de legiuitor numai pentru desenele sau modelele industriale neînregistrate, un raționament a contrario ne permite să concluzionăm că, dimpotrivă, în cazul desenelor sau modelelor industriale înregistrate, aprecierea încălcării trebuie efectuată fără asemenea verificări, ținând seama de protecția mai mare pe care înregistrarea o conferă unui desen.
50.
Propunem, așadar, Curții să răspundă la a doua întrebare preliminară declarând că, în vederea unui răspuns la întrebarea precedentă, sunt nerelevante atât intenția terțului, cât și faptul că înregistrarea desenului acestuia din urmă a avut loc ca urmare a transmiterii unei scrisori de punere în întârziere prin care i se solicitase să înceteze comercializarea produsului său.
V – Concluzie
51.
Pe baza considerațiilor expuse, propunem Curții să răspundă astfel la întrebările adresate de Juzgado de lo Mercantil n° 1 de Alicante y n° 1 de Marca Comunitaria:
„Dreptul de a interzice utilizarea de către terți a unui desen sau model industrial înregistrat, în temeiul articolului 19 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001, poate fi exercitat și împotriva unui terț care utilizează propriul desen sau model industrial înregistrat ulterior. În acest scop, nu este necesar să se obțină declararea prealabilă a nulității acestui din urmă desen sau model industrial.
În acest context, sunt nerelevante atât intenția terțului, cât și faptul că înregistrarea desenului acestuia din urmă a avut loc ca urmare a transmiterii unei scrisori de punere în întârziere prin care i se solicitase să înceteze comercializarea produsului său.”
( 1 ) Limba originală: italiana.
( 2 ) Regulamentul (CE) al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70).
( 3 ) Astfel cum am subliniat deja la nota de subsol 6 din Concluziile prezentate la 12 mai 2011 în cauza PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic (în care s-a pronunțat Hotărârea din 20 octombrie 2011, C-281/10 P, Rep., p. I-10153), în regulament termenii „desen” și „model” sunt echivalenți. În continuarea acestor concluzii vom folosi, așadar, uneori, dacă nu există riscuri de ambiguitate, doar termenul „desen”.
( 4 ) La fel ca în materie de mărci, și Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare prevede, la articolul 80, că statele membre desemnează anumite organe jurisdicționale naționale drept „instanțe[...] competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare”. Instanța de trimitere în prezenta cauză este singurul tribunal de primă instanță din Spania competent în domeniul desenelor și modelelor industriale comunitare.
( 5 ) Nr. 000421649-0001.
( 6 ) Nr. 000915426-0001.
( 7 ) În jurisprudența existentă a Curții, din câte cunoaștem, regulamentul a fost interpretat pe fond numai în Hotărârea din 2 iulie 2009, FEIA (C-32/08, Rep., p. I-5611), și în Hotărârea PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic (citată la nota de subsol 3).
( 8 ) A se vedea în special considerentul (18) și articolele 45-47 din regulament.
( 9 ) A se vedea articolul 40 și următoarele din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
( 10 ) Încă din cadrul lucrărilor pregătitoare, posibilitatea unei protecții jurisdicționale realizate în mod diferit pentru desene și modele industriale față de cea prevăzută pentru mărci, ca urmare a diferenței dintre reglementările celor două domenii, îi era clară legiuitorului. A se vedea, de exemplu, propunerea inițială de regulament prezentată de Comisie la 3 decembrie 1993, COM(93) 342 def. (JO 1994, C 29, p. 20, punctul 8.10 din prima parte).
( 11 ) Astfel cum a subliniat în mod corect Comisia, este greu de închipuit că o acțiune în contrafacere poate fi formulată împotriva titularului unui desen anterior de titularul unui desen posterior, fără o declarare prealabilă a nulității desenului anterior efectuată de OAPI. Acest aspect depășește totuși cadrul întrebărilor adresate de instanța națională în prezenta cauză și nu va fi examinat, așadar, în continuarea concluziilor noastre.
( 12 ) Din punct de vedere practic, situația ar fi identică și în cazul în care autorul contrafacerii, adoptând o atitudine de mai mare prudență, ar înregistra un desen „defensiv” înainte de comercializarea produsului său, așadar, înainte de orice punere în întârziere din partea titularului desenului anterior.
( 13 ) Anumite dificultăți ar putea apărea în cazul în care desenul anterior, obiect al litigiului inițial, nu a fost încă divulgat publicului în momentul înregistrării desenului al cărui titular este autorul contrafacerii. În acest caz, nulitatea acestuia din urmă nu ar putea fi invocată de orice persoană în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din regulament, ci doar de titularul desenului anterior în temeiul literei (d) succesive, astfel cum se prevede la alineatul (3) al aceluiași articol. Acest principiu se extinde și la cererile reconvenționale de nulitate în temeiul articolului 84 alineatul (2).
Full & Egal Universal Law Academy