17.4.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 100/15
Acțiune introdusă la 14 ianuarie 2010 — Comisia Europeană/Republica Portugheză
(Cauza C-23/10)
2010/C 100/24
Limba de procedură: portugheza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: A. Caeiros, agent)
Pârâtă: Republica Portugheză
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin acceptarea sistematică, de către autoritățile vamale proprii, a unor declarații vamale de introducere pe piață de banane proaspete, deși respectivele autorități cunoșteau sau trebuiau în mod normal să știe că greutatea declarată nu corespundea greutății reale a bananelor, și prin refuzul autorităților portugheze de a pune la dispoziție resursele proprii care corespund pierderii de venituri și dobânzilor cominatorii, Republica Portugheză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 68 și următoarele din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 (1), al articolului 290a și al anexei 38b la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 (2), precum și în temeiul articolelor 2, 6, 9, 10 și 11 din Regulamentele (CEE, Euratom) nr. 1552/89 (3) și (CE, Euratom) nr. 1150/2000 (4);
—
obligarea Republicii Portugheze la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Articolul 290a din Regulamentul nr. 2454/93 prevede că: „Examinarea bananelor care intră sub incidența codului NC 08030019, în scopul verificării la import a greutății nete, implică un minim de 10 % din declarații per an și per birou vamal. Examinarea bananelor se efectuează în momentul punerii în liberă circulație a mărfii, în conformitate cu normele stabilite în anexa 38b.”
Potrivit anexei 38b: „1. În sensul aplicării articolului 290a, autoritățile vamale ale biroului vamal la care este depusă declarația de punere în liberă circulație a bananelor proaspete stabilesc greutatea netă, pe baza unui eșantion de unități de ambalare, pentru fiecare tip de colet și pentru fiecare loc de proveniență.”
Ținând seama de legislația comunitară și, în special, de articolul 290a și de anexa 38b la Regulamentul nr. 2454/93, care, în sine, constituiau normele aplicabile în cursul perioadei relevante, Comisia consideră că argumentele prezentate de autoritățile portugheze pentru a nu pune la dispoziție valoarea resurselor proprii și a dobânzilor cominatorii datorate în aplicarea articolului 11 din Regulamentul nr. 1150/2000 nu pot fi primite și nu încape nicio îndoială că articolul 290a și anexa 38b, menționate anterior, erau absolut clare în ceea ce privește greutatea pe baza căreia trebuiau efectuate calculele în vederea prelevării taxelor vamale.
Articolul 290a și anexa 38b prevăd fără echivoc că „greutatea netă”, mai exact „greutatea reală” a bananelor este cea care trebuie indicată în declarația de introducere pe piață a bananelor și, prin urmare, „greutatea reală” trebuie să constituie baza de calcul pentru prelevarea taxelor vamale.
Comisia nu avea obligația de a publica, în seria C a Jurnalului Oficial al Uniuni Europene, un aviz adresat importatorilor pentru a pune acestora în vedere să nu utilizeze greutatea de 18,14 kg sau o altă greutate medie forfetară la momentul întocmirii declarațiilor vamale.
Articolul 290a și anexa 38b stabileau în mod clar greutatea care trebuie luată în considerare pentru calculul taxelor vamale, operatorii economici care își desfășoară activitatea în mod obișnuit în sectorul importului de banane și care, ca urmare, cunosc legislația aplicabilă acestei activități putând cu ușurință să afle că declarațiile vamale pe care aveau obligația să le prezinte trebuiau să prevadă „greutatea netă”, mai exact greutatea reală a bananelor, iar nu o greutate „comercială” care constituie, astfel cum s-a dovedit în majoritatea cazurilor, o greutate fictivă.
Autoritățile portugheze nu pot invoca o omisiune din partea Comisiei rezultând din neexecutarea unei eventuale obligații de alertare a statelor membre ca urmare a informațiilor care îi fuseseră transmise de autoritățile italiene. Astfel, autoritățile vamale portugheze, care se aflau la locul vămuirii bananelor importate, puteau, fără îndoială, să detecteze — fără a trebui să primească din partea Comisiei informații în acest sens — că declarațiile vamale nu corespundeau realității, dat fiind că, în majoritatea cazurilor, greutatea reală era superioară greutății „forfetare” declarate. Prin urmare, revenea exclusiv autorităților portugheze sarcina de a verifica, în cadrul sferei lor de activitate și de control, exactitudinea declarațiilor.
Articolul 13 din Codul Vamal Comunitar conferă autorităților vamale puterea de a lua „toate măsurile de control pe care le consideră necesare pentru corecta aplicare a reglementării vamale”.
Autoritățile portugheze cunoșteau deja faptul că devenise o practică curentă în rândurile operatorilor economici aceea de a prezenta declarații de introducere pe piață a unor cantități de banane pentru care calculul se făcea pornind de la greutatea comercială de 18,14 kg per cutie.
În aceste condiții, autoritățile menționate nu pot pretinde că articolul 290a le impunea exclusiv obligația de a examina 10 % dintre declarațiile de introducere pe piață a bananelor.
Dreptul acordat autorităților vamale de a efectua controale suplimentare în ceea ce privește greutatea bananelor peste minimul de 10 % impus la articolul 290a devine o obligație de a efectua controale suplimentare în cazul în care se dovedește, ca urmare a controalelor efectuate, că există un risc de acceptare a unor declarații incorecte, ținând seama de obiectivul de a asigura o protecție eficace a resurselor comunitare proprii.
În cazul în care autoritățile vamale constate că greutatea declarată nu corespunde greutății reale și că există riscul acceptării de declarații incorecte, aceste autorități trebuie să nu autorizeze introducerea pe piață a bananelor fără a efectua un control asupra greutății, chiar dacă procentul minim de control de 10 % a fost deja atins de către biroul vamal în cursul anului de referință.
Declararea greutății „forfetare” comerciale este, în sine, suficientă pentru a pune sub semnul întrebării caracterul real al greutății declarate, justificând, astfel efectuarea unui control de către autoritățile vamale în vederea stabilirii greutății reale.
În temeiul articolului 8 din Decizia 94/728/CE (5), Euratom și al răspunderii care le revine în materia prelevării resurselor comunitare proprii, statele membre sunt datoare să prevadă crearea unei infrastructuri adecvate în vederea efectuării controalelor necesare astfel încât toate bananele introduse pe piață să fie corect vămuite, mai exact pe baza greutății lor reale.
Practica autorităților portugheze constând în acceptarea sistematică a unor declarații vamale, în condițiile în care cunoșteau sau trebuiau în mod normal să știe că greutatea indicată în declarația vamală nu era greutatea reală a bananelor importate, fără a efectua niciun control, precum și refuzul acestora de a își asuma răspunderea în materie cât privește consecințele financiare pentru bugetul comunitar nu respectă nici protecția eficace a resurselor proprii și nici jurisprudența Curții.
(1) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).
(2) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 253, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 7, p. 3).
(3) Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1552/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de aplicare a Deciziei 88/376/CEE, Euratom privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților Comunidades (JO L 155, p. 1).
(4) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului din 22 mai 2000 privind punerea în aplicare a Deciziei 94/728/CE, Euratom referitoare la sistemul resurselor proprii ale Comunităților (JO L 130, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 2, p. 184)
(5) Decizia Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul resurselor proprii ale Comunităților Europene (JO L 293, p. 9).
Full & Egal Universal Law Academy