5.6.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 148/12
Recurs introdus la 12 februarie 2010 de France Télécom SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 30 noiembrie 2009 în cauzele conexate T-427/04 și T-17/05, Republica Franceză și France Télécom/Comisia
(Cauza C-81/10 P)
2010/C 148/19
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: France Télécom SA (reprezentanți: S. Hautbourg, L. Olza Moreno, L. Godfroid și M. van der Woude, avocați)
Celelalte părți în proces: Comisia europeană, Republica Franceză
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii atacate,
—
soluționarea definitivă a litigiului conform articolului 61 din Statutul Curții de Justiție și admiterea concluziilor prezentate de France Télécom în primă instanță;
—
în subsidiar, trimiterea cauzei la Tribunal;
—
obligarea Comisiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă cinci motive în susținerea recursului său.
Prin intermediul primului motiv, France Télécom susține că Tribunalul a încălcat noțiunea de ajutor de stat atunci când a acceptat o astfel de calificare în speță, în condițiile în care acesta recunoaște de altfel că existența (sau inexistența) unui eventual avantaj nu depindea în speță de caracteristicile specifice regimului în cauză, ci de factori externi regimului însuși, ale căror efecte nu au putut fi constate decât ex post. Astfel, Tribunalul ar fi încălcat natura însăși a sistemului de control prealabil al ajutoarelor de stat prevăzut la articolele 107 TFUE și 108 TFUE, un sistem ex ante întemeiat pe o analiză obiectivă a caracteristicilor schemelor pe baza unei notificări prealabile a autorităților naționale.
Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurenta invocă faptul că Tribunalul a încălcat noțiunea de avantaj în măsura în care ar fi refuzat să efectueze o analiză globală a ansamblului dispozițiilor prevăzute de regimul fiscal derogatoriu. Instituit prin Legea nr. 90-568, acest regim prevedea astfel două modalități de impozitare specifice, una constând într-o „taxă forfetară”, în perioada 1991-1993, care ar fi avut ca rezultat o supraimpozitare a reclamantei în raport cu dreptul comun, și a doua de drept comun, în perioada 1994-2002, care ar fi avut un efect fiscal favorabil pentru aceasta din urmă. Prin refuzul de a compara cu dreptul comun efectele regimului fiscal derogatoriu în ansamblul său, pentru cele două perioade în cauză, Tribunalul ar fi comis mai multe erori de drept.
Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurenta invocă o încălcare a principiului încrederii legitime în măsura în care Tribunalul ar fi refuzat să considere că tăcerea păstrată de către Comisie, în decizia sa din 8 februarie 2005 privind La Poste, cu privire la regimul fiscal instituit ar fi fost de natură să o determine pe recurentă să aibă încredere în faptul că măsurile în cauză erau conforme cu normele în materia ajutoarelor de stat. În plus, Tribunalul nu ar fi ținut seama de anumite împrejurări excepționale, specifice prezentei cauze, care ar justifica aplicarea principiului încrederii legitime.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, France Télécom invocă o lipsă de motivare a hotărârii în măsura în care Tribunalul ar fi înlocuit cu propria motivare motivarea Comisiei formulată ca răspuns la argumentele sale întemeiate pe încălcarea principiului prescrierii schemei de ajutor. Astfel, potrivit recurentei, termenul de prescripție de 10 ani prevăzut la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 (1) ar fi trebuit calculat începând de la data de 2 iulie 1990, dată la care Legea nr. 90-568 a instituit regimul fiscal în cauză, iar nu din ziua în care ajutorul a fost efectiv acordat beneficiarului.
Prin intermediul celui de al cincilea motiv, recurenta susține, în sfârșit, că Tribunalul a comis o eroare de drept atunci când a statuat că Comisia putea, fără a încălca principiul securității juridice, să calculeze ajutorul pe baza unui interval și să dispună recuperarea acestuia, în condițiile în care era imposibil să se determine avantajul real de care ar fi putut beneficia. În plus, Tribunalul nu ar fi răspuns la toate argumentele întemeiate pe încălcarea principiului securității juridice.
(1) Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).
Full & Egal Universal Law Academy