19.6.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 161/20
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Hof van Beroep te Brussel la 29 martie 2010 — Express Line NV/Belgisch Instituut voor Postdiensten en Telecommunicatie
(Cauza C-148/10)
2010/C 161/29
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Hof van Beroep te Brussel
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: Express Line NV
Pârât: Belgisch Instituut voor Postdiensten en Telecommunicatie
Întrebările preliminare
1.
Dispozițiile Directivei 97/67/CE (1) din [15] decembrie 1997, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2002/39/CE (2), și în special, dar nu exclusiv, articolul 19 din aceasta trebuie interpretate, în special în raport cu modificările aduse prin Directiva 2008/6/CE (3), care trebuie transpuse în dreptul intern până cel târziu la 31 decembrie 2010, în sensul că statele membre nu au posibilitatea să prevadă obligativitatea unui sistem extern de reclamații pentru furnizorii de servicii poștale neuniversale pentru motivul că:
(i)
în ceea ce privește procedurile de reclamație aplicabile în vederea protejării utilizatorilor serviciilor poștale, directiva realizează o armonizare completă; sau pentru motivul că:
(ii)
această obligație a fost impusă prin Directiva 2002/39/CE numai în ceea ce privește furnizorul serviciului universal și, după intrarea în vigoare a Directivei 2008/6/CE, în ceea ce privește toți furnizorii de servicii universale, în condițiile în care, potrivit articolului 19 alineatul (1) al [treilea] paragraf din [Directiva 97/67/CE, astfel cum a fost modificată prin] Directiva 2008/6/CE, statele membre pot numai să încurajeze, iar nu să impună dezvoltarea unor proceduri independente de soluționare a litigiilor între furnizorii de servicii poștale altele decât serviciile universale și utilizatorii finali.
2.
În cazul în care răspunsul la prima întrebare este că Directiva poștală nu se opune, în sine, posibilității ca statele membre să impună furnizorilor de servicii poștale neuniversale un sistem extern de soluționare a reclamațiilor precum cel prevăzut la articolul 19 alineatul (2) primul paragraf în ceea ce privește furnizorii de servicii poștale universale, principiile referitoare la libera circulație a serviciilor (articolul 49 CE și următoarele, devenit în prezent articolul 56 TFUE și următoarele) trebuie interpretate în sensul că restricțiile aduse liberei circulații a serviciilor de un stat membru pe baza unor motive imperative de interes general referitoare la protecția consumatorilor, restricții potrivit cărora furnizorii de servicii poștale neuniversale sunt supuși în mod obligatoriu sistemului extern de soluționare a reclamațiilor prevăzut la articolul 19 alineatul (2) primul paragraf în ceea ce privește furnizorii de servicii poștale universale, sunt compatibile cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene chiar dacă, în cadrul aplicării sistemului de soluționare a reclamațiilor în cauză, nu se face nicio distincție între reclamațiile care provin de la consumatori și cele care provin de la alți utilizatori finali, în condițiile în care marea majoritate a utilizatorilor acestor servicii (în speță, servicii de curierat expres și servicii de mesagerie) sunt utilizatori profesioniști?
(1) Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO 1998, L 15, p. 14, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 12).
(2) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 de modificare a Directivei 97/67/CE privind continuarea deschiderii spre concurență a serviciilor poștale ale Comunității (JO L 176, p. 21, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 178).
(3) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității (JO L 52, p. 3).
Full & Egal Universal Law Academy