5.6.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 148/21
Recurs introdus la 6 aprilie 2010 de Karen Goncharov împotriva Hotărârii pronunțate la 21 ianuarie 2010 de către Tribunal (Camera a patra) în cauza T-34/07, Karen Goncharov/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
(Cauza C-156/10P)
2010/C 148/32
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurent: Karen Goncharov (reprezentanți: A. Späth și G. N. Hasselblatt, avocați)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), DSB
Concluziile recurentului
—
Anularea Hotărârii Tribunalului din 21 ianuarie 2010 (cauza T-34/07),
—
anularea Deciziei Camerei a doua de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) din 4 decembrie 2006 (cauza R1330/2005-2) și
—
obligarea OAPI la plata propriilor cheltuieli de judecată în procedurile în fața Curții de Justiție, a Tribunalului și a camerei de recurs, precum și a cheltuielilor efectuate de reclamant.
Motivele și principalele argumente
Reclamantul susține că Hotărârea Tribunalului din 21 ianuarie 2010 (cauza T-34/07) trebuie anulată întrucât încalcă dispoziția referitoare la motivele relative de refuz al înregistrării prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (înlocuit prin Regulamentul nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară).
Acesta afirmă că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept la aplicarea principiilor generale referitoare la aprecierea riscului de confuzie. În special, Tribunalul nu a făcut o apreciere exhaustivă a împrejurărilor cauzei, în măsura în care nu a ținut seama de faptul că mărcile de față sunt formate din acronime.
Reclamantul mai arată că în realitate, Tribunalul nu și-a întemeiat decizia decât pe regula empirică potrivit căreia consumatorul acordă în mod normal mai multă importanță părții inițiale a cuvintelor. Acest lucru l-a condus la concluzia că diferența care constă în prezența literei „W” la finalul mărcii solicitate nu este suficientă pentru a îndepărta similitudinea vizuală și auditivă.
Reclamantul critică Tribunalul pentru motivul că, procedând astfel, nu a observat că mărcile în conflict nu sunt cuvinte, ci acronime. În motivarea hotărârii se arată că Tribunalul nu a procedat la o analiză completă a riscului de confuzie, ci s-a întemeiat mai curând pe o regulă empirică, regulă care, în plus, nici nu este aplicabilă în speță.
Potrivit reclamantului, în prezența acronimelor, consumatorul are într-adevăr obiceiul de a-și concentra atenția asupra fiecărei litere în mod distinct. Regulile empirice care au putut fi desprinse în materie de mărci verbale nu pot fi transpuse, prin urmare, ca atare mărcilor verbale constituite din acronime.
Full & Egal Universal Law Academy