31.7.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 209/16
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de High Court of Justice (Chancery Division) (Regatul Unit) la 10 mai 2010 — Union of European Football Associations (UEFA), British Sky Broadcasting Ltd/Euroview Sport Ltd
(Cauza C-228/10)
2010/C 209/25
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
High Court of Justice (Chancery Division)
Părțile din acțiunea principală
Reclamante: Union of European Football Associations (UEFA), British Sky Broadcasting Ltd
Pârâtă: Euroview Sport Ltd
Întrebările preliminare
1. Dispozitiv ilicit
(a)
În ipoteza în care un dispozitiv de acces condiționat este produs de către un prestator de servicii sau cu consimțământul acestuia și vândut cu o autorizare limitată de utilizare a acestuia, numai pentru a avea acces la serviciul protejat în anumite împrejurări, respectivul dispozitiv este considerat un „dispozitiv ilicit” în sensul articolului 2 litera (e) din Directiva 98/84/CE (1) dacă este utilizat pentru a permite accesul la respectivul serviciu protejat într-un loc, sau într-un mod, sau de către o persoană în afara autorizării din partea prestatorului de servicii?
(b)
Care este sensul noțiunii „conceput sau adaptat” din cuprinsul articolului 2 litera (e) din directivă?
2. Cauza acțiunii
În ipoteza în care un prim prestator de servicii transmite un conținut de program într-o formă codificată unui al doilea prestator de servicii care transmite respectivul conținut pe baza unui acces condiționat, ce factori trebuie luați în considerare pentru a stabili dacă interesele primului prestator al unui serviciu protejat sunt afectate, în sensul articolului 5 din Directiva 98/84/CE?
Mai exact,
În ipoteza în care un prim operator transmite în formă codificată un conținut de program (incluzând imagini vizuale, sunet ambiental și comentariu în limba engleză) unui al doilea operator care, la rândul lui transmite către public conținutul de program (la care a adăugat propriul logo și, ocazional, o bandă audio suplimentară cuprinzând comentarii):
(a)
Transmiterea de către primul operator constituie un serviciu protejat de „transmisie televizată” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva 98/84/CE și al articolului 1 litera (a) din Directiva 89/552 CEE (2)?
(b)
Este necesar ca primul operator să fie un „post de emisie” în sensul articolului 1 litera (b) din Directiva 89/552/CEE pentru a se considera că acesta furnizează un serviciu protejat de „transmisie televizată” în înțelesul primei teze a articolului 2 litera (a) din Directiva 98/84/CE?
(c)
Articolul 5 din Directiva 98/84/CE trebuie interpretat în sensul că ar conferi un drept civil de acțiune primului operator împotriva dispozitivelor ilicite care permit accesul la program astfel cum este difuzat de cel de al doilea operator, fie:
(i)
deoarece asemenea dispozitive trebuie considerate ca permițând accesul, prin intermediul semnalului emis, la propriul serviciu al primului operator, sau
(ii)
deoarece primul operator este prestatorul unui serviciu protejat, ale cărui interese sunt atinse printr-o activitate ilicită (întrucât asemenea dispozitive oferă acces neautorizat la serviciul protejat furnizat de cel de al doilea operator)?
(d)
Răspunsul la întrebarea c) este influențat dacă primul și al doilea prestator de servicii utilizează sisteme de decriptare și dispozitive de acces condiționat diferite?
3. Articolul 6 din Directiva 2001/29/CE (3) — măsuri tehnice
În împrejurările în care:
(i)
operele protejate de dreptul de autor sunt cuprinse într-o difuzare prin satelit
(ii)
programul respectiv este transmis în formă criptată
(iii)
accesul este permis doar abonaților postului de emisie prin satelit
(iv)
abonații primesc o cartelă de decodor care le permite să aibă acces la programul respectiv
(a)
Criptarea constituie o „măsură tehnică” în înțelesul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 2001/29/EC? Dacă răspunsul este afirmativ, aceasta este și „eficientă” în înțelesul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 2001/29/CE?
(b)
Utilizarea unei cartele de decodor, care a fost furnizată unui client de către organismul care realizează difuzarea prin satelit în temeiul unui contract de abonament într-un prim stat membru cu scopul de a avea acces într-un al doilea stat membru la program și la operele protejate de dreptul de autor cuprinse în acest program, prezintă caracteristicile „nerespectării” acestor măsuri tehnice în împrejurările în care organismul respectiv nu autorizează o astfel de utilizare a cartelei de decodor?
(c)
Un comerciant care importă cartele de decodoare într-un al doilea stat membru și care le face publicitate în vederea vânzării și utilizării în acest stat membru trebuie considerat că importă sau că face publicitate acestor dispozitive, sau că furnizează servicii care:
(i)
fac obiectul unei promoții, publicități sau al unei vânzări în scopul nerespectării protecției din cuprinsul articolului 6 alineatul (2) litera (a) din directivă?
(ii)
au doar un scop comercial sau o utilizare limitate în afara nerespectării protecției din cuprinsul articolului 6 alineatul (2) litera (b) din directivă?
(iii)
sunt proiectate, produse, adaptate sau realizate în principal în scopul de a permite sau facilita nerespectarea protecției din cuprinsul articolului 6 alineatul (2) litera (c) din directivă?
(d)
Împrejurările de mai sus sunt excluse din domeniul de aplicare al articolului 6 din Directiva 2001/29/CE din cauza faptului că ele sunt reglementate în mod mai specific în Directiva 98/84/CE?
4. Drept de reproducere
În ipoteza în care fragmente secvențiale dintr-un film, dintr-o difuzare, dintr-o operă literară, dintr-o operă muzicală sau dintr-o înregistrare audio (în acest caz cadre de date digitale video și audio) sunt create (i) în memoria unui decodor sau (ii) în cazul unui film, al unei difuzări și al unei opere literare pe un ecran de televiziune, și în care întreaga operă este reprodusă dacă fragmentele secvențiale sunt considerate împreună dar numai un număr limitat de fragmente există la un anumit moment:
(a)
întrebarea dacă respectivele opere au fost reproduse în întregime sau parțial trebuie apreciată în funcție de norma juridică națională privind drepturile de autor referitoare la a stabili ce anume reprezintă o reproducere ilicită a unei opere protejate de dreptul de autor, sau este doar o chestiune de interpretare a articolului 2 din Directiva 2001/29/CE?
(b)
Dacă este o chestiune de interpretare a articolului 2 din Directiva 2001/29/CE, instanța națională ar trebui să considere toate fragmentele fiecărei opere ca un întreg, sau numai numărul limitat de fragmente care există la un anumit moment? În acest din urmă caz, ce criteriu ar trebui să aplice instanța națională în privința întrebării dacă operele au fost reproduse parțial într-o măsură semnificativă în sensul respectivului articol?
(c)
Dreptul de reproducere prevăzut de articolul 2 din Directiva 2001/29/CE se extinde la crearea unor imagini tranzitorii pe un ecran de televiziune?
5. Semnificație economică de sine stătătoare
(a)
Copiile tranzitorii ale unei opere create în carcasa unui decodor de televiziune prin satelit sau pe un ecran de televiziune conectat la carcasa decodorului, al cărui unic scop este de a permite o utilizare a operei care, de altfel, nu este restricționată prin lege, trebuie considerate ca având „semnificație economică de sine stătătoare” în sensul articolului 5 alineatul (1) din Directiva 2001/29/CE pentru motivul că astfel de copii furnizează singurul temei potrivit căruia titularul de drepturi poate solicita o remunerație pentru utilizarea drepturilor sale?
(b)
Răspunsul la întrebarea 5 litera a) este influențat de aspectul dacă (i) copiile tranzitorii au o valoare intrinsecă; sau (ii) respectivele copii tranzitorii cuprind o mică parte a unei colecții de opere și/sau alte elemente care de altfel pot fi utilizate fără încălcarea dreptului de autor; sau (iii) titularul unei licențe exclusive acordate de către titularul de drepturi într-un alt stat membru a primit deja o remunerație pentru utilizarea operei în acel stat membru?
6. Comunicarea către public prin cablu sau fără cablu
(a)
Un drept de autor este comunicat către public prin cablu sau fără cablu în sensul articolului 3 din Directiva 2001/29/CE, în ipoteza în care o difuzare prin satelit este recepționată într-un local comercial, de exemplu un bar, și comunicat sau prezentat în respectivul local prin intermediul unui singur ecran de televiziune și a unor difuzoare către membrii prezenți ai publicului?
(b)
Răspunsul la întrebarea 6 litera a) este influențat dacă:
(i)
membrii publicului prezent reprezintă un public nou neavut în vedere de către postul de emisie (în prezenta cauză deoarece o cartelă de decodor privat destinat utilizării într-un stat membru este utilizată pentru o audiență comercială într-un alt stat membru)?
(ii)
membrii publicului nu reprezintă o audiență care plătește, potrivit legislației naționale?
(c)
Dacă răspunsul la litera b) este în întregime sau parțial afirmativ, ce factori trebuie luați în considerare pentru a stabili dacă există o comunicare a operei care își are originea într-un loc în care membrii audienței nu sunt prezenți?
7. Drept de fixare
În ipoteza în care fragmente secvențiale dintr-o difuzare (în acest caz cadre de date digitale video și audio) sunt create (i) în memoria unui decodor sau (ii) pe un ecran de televiziune, și o parte mare a difuzării este reprodusă dacă fragmentele secvențiale sunt considerate împreună dar numai un număr limitat de fragmente există la un anumit moment:
(a)
întrebarea dacă respectivele fragmente secvențiale reprezintă o fixare a emisiunii trebuie apreciată în funcție de norma juridică națională privind drepturile de autor referitoare la a stabili ce anume reprezintă o reproducere ilicită a unei opere protejate de dreptul de autor, sau este doar o chestiune de interpretare a articolului 7 din Directiva 2006/115 (4)?
(b)
Dacă este o chestiune de interpretare a articolului 7 din Directiva 2006/115, aceste copii tranzitorii pot fi considerate a fi o „fixare” propriu-zisă și, dacă răspunsul este afirmativ, instanța națională ar trebui să considere toate fragmentele fiecărei opere ca un întreg, sau numai numărul limitat de fragmente care există la un anumit moment? În acest din urmă caz, ce criteriu ar trebui să aplice instanța națională în privința întrebării dacă fixarea emisiunii a fost realizată în sensul respectivului articol?
(c)
Dreptul de fixare prevăzut de articolul 7 din Directiva 2006/115 se extinde la crearea unor imagini tranzitorii pe un ecran de televiziune?
8. Mijloace de apărare în temeiul Directive 93/83
Este compatibil cu Directiva 93/83/CEE sau cu articolele 34 și 36 sau 56 TFUE ca legislația națională să prevadă că atunci când copiile tranzitorii ale operelor cuprinse într-o difuzare prin satelit sau ale difuzării însăși sunt create în interiorul carcasei unui decodor sau pe un ecran de televiziune, există o încălcare a dreptului de autor în temeiul legislației țării de recepție a difuzării?
Se modifică situația dacă difuzarea este decodată prin utilizarea unei cartele de decodor prin satelit care a fost furnizată de prestatorul unui serviciu de difuzare prin satelit într-un alt stat membru cu condiția ca utilizarea cartelei de decodor prin satelit să fie autorizată numai în acel alt stat membru?
9. Dacă UEFA este un post de emisie în temeiul Directivei 93/83 (5)
În ipoteza în care un organism (denumit în continuare „primul organism”) transmite sau a transmis în nume propriu semnale purtătoare de imagini vizuale și transmisie audio de la un eveniment sportiv în direct printr-o transmisie multilaterală criptată difuzată prin satelit către un grup autorizat de posturi de emisie din țări diferite, iar aceste posturi de emisie transmit ulterior (fie prin intermediul semnalelor TV terestre, fie prin satelit) programe ale evenimentului sportiv în direct conținând acele imagini vizuale și acea transmisie audio, dar și logoul de identificare a propriului post, precum și (în funcție de propria lor opțiune editorială) comentariile audio și materialele proprii înainte, în timpul și după meci și în timpul pauzei dintre cele două reprize principale („programele din aval”):
(a)
Transmisia multilaterală criptată constituie „comunicare publică prin satelit” în înțelesul articolului 1 alineatul (2) litera (a) și al articolului 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 93/83, în ipoteza în care dispozitivul de decriptare pentru transmisia propriu-zisă nu este pus la dispoziția publicului, însă este pus la dispoziție un dispozitiv de decriptare pentru semnalele purtătoare de programe în aval, dacă acestea sunt transmise prin satelit, și programele în aval sunt necriptate atunci când sunt transmise de la transmițători tereștri?
(b)
Primul organism introduce în transmisia sa multilaterală „semnalele purtătoare de programe destinate recepționării de către public într-un lanț neîntrerupt de comunicare conducând la satelit și revenind spre pământ”?
(c)
În ipoteza în care articolul 1 alineatul (2) litera (a) se referă la actul introducerii ca fiind „sub controlul și responsabilitatea organismului de radiodifuziune sau televiziune”, primul organism este acest organism de radiodifuziune sau televiziune sau este un organism de radiodifuziune sau televiziune relevant în acest sens sau, ca alternativă, se poate considera că semnalele sunt introduse în transmisia multilaterală sub controlul și responsabilitatea posturilor de emisie din aval?
10. Mijloace de apărare în temeiul articolelor 34 și/sau 56 TFUE
(a)
Dacă răspunsul la întrebarea 1 este că un dispozitiv de acces condiționat produs de către un prestator de servicii sau cu consimțământul acestuia se consideră un dispozitiv ilicit în sensul articolului 2 alineatul (2) din Directiva 98/84/CE atunci când este utilizat în afara obiectului autorizației din partea prestatorului de servicii de a permite accesul la un serviciu protejat, care este obiectul specific al dreptului în raport cu funcția sa esențială conferită de Directiva privind accesul condiționat?
(b)
Articolele 34 sau 56 din TFUE se opun punerii în aplicare a unei dispoziții de drept național într-un prim stat membru care declară ilegal importul sau vânzarea unei cartele de decodor prin satelit care a fost furnizată de către prestatorul de servicii de difuzare prin satelit într-un alt stat membru cu condiția ca utilizarea respectivei cartele de decodor prin satelit să fie autorizată numai în acel alt stat membru?
(c)
Răspunsul este influențat dacă acea cartelă de decodor prin satelit este autorizată numai pentru utilizarea privată sau casnică în acel alt stat membru, dar este utilizată în scopuri comerciale în primul stat membru?
(d)
Dacă răspunsul la întrebarea 3 este că utilizarea unei cartele de decodor în împrejurările descrise în întrebarea respectivă prezintă caracteristicile nerespectării unei măsuri tehnice eficiente, articolele 34 sau 56 TFUE se opun totuși punerii în aplicare a unei dispoziții de drept național care transpune articolul 6 din Directiva 2001/29/CE?
11. Dacă protecția acordată operelor muzicale și literare poate fi mai mare decât cea acordată restului difuzării
(a)
Articolele 34 și 36 sau 56 TFUE se opun punerii în aplicare a unei dispoziții naționale privind drepturile de autor care declară ilegală prezentarea sau difuzarea în public a unei opere muzicale în ipoteza în care respectiva operă este inclusă într-un serviciu protejat, operă care este accesată și difuzată în public prin utilizarea unei cartele de decodor prin satelit, și în ipoteza în care respectiva cartelă a fost furnizată de prestatorul de servicii într-un alt stat membru cu condiția ca utilizarea cartelei de decodor să fie autorizată numai în acel alt stat membru? Există vreo diferență dacă opera muzicală reprezintă un element neimportant al serviciului protejat în ansamblu și prezentarea sau difuzarea în public a celorlalte elemente ale serviciului nu este protejată de legislația națională privind drepturile de autor?
(b)
Articolele 34 și 36 sau 56 din TFUE se opun punerii în aplicare a unei dispoziții naționale privind drepturile de autor care declară ilegală prezentarea sau difuzarea în public a unor opere literare în ipoteza în care respectivele opere sunt incluse într-un serviciu protejat, opere care sunt accesate și difuzate în public prin utilizarea unei cartele de decodor prin satelit, și în ipoteza în care respectiva cartelă a fost furnizată de prestatorul de servicii într-un alt stat membru cu condiția ca utilizarea cartelei de decodor să fie autorizată numai în acel alt stat membru? Există vreo diferență dacă operele literare reprezintă un element neimportant al serviciului protejat în ansamblu și prezentarea sau difuzarea în public a celorlalte elemente ale serviciului nu este protejată de legislația națională privind drepturile de autor?
12. Apărarea în temeiul articolului 101 TFUE
În ipoteza în care un furnizor de conținut de program încheie o serie de licențe exclusive, fiecare pentru teritoriul unuia sau mai multor state membre în care postul de emisie deține o licență de difuzare a conținutului de program exclusiv pe respectivul teritoriu (inclusiv prin satelit) și în fiecare licență este inclusă o obligație contractuală care impune unui post de emisie să împiedice utilizarea în afara teritoriului pentru care este acordată licența, a cartelelor sale de decodoare prin satelit, care permit recepția conținutului de program, obiect al licenței, ce criteriu juridic ar trebui să aplice instanța națională și ce împrejurări ar trebui să ia în considerare pentru a hotărî dacă această restricție contractuală contravine interdicției impuse prin articolul 101 alineatul (1) TFUE?
Mai exact,
(a)
articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că se aplică acelei obligații numai în temeiul faptului că aceasta este considerată ca având drept obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței?
(b)
în acest caz, trebuie să se demonstreze că obligația contractuală împiedică, restrânge sau denaturează concurența pentru a intra în domeniul de aplicare al interdicției impuse de articolul 101 alineatul (1) TFUE?
(1) Directiva 98/84/CE din 20 noiembrie 1998 privind protecția juridică a serviciilor cu acces condiționat sau întemeiate pe aceste servicii (JO L 320, p. 54, Ediție specială, 06/vol. 3, p. 73)
(2) Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (JO L 298, p. 23, Ediție specială 06/vol. 1, p. 215)
(3) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (JO L 167, p. 10, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 230)
(4) Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (JO L 376, p.28, Ediție specială, 17/vol. 3, p. 14)
(5) Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu (JO L 248, p 15, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 134)
Full & Egal Universal Law Academy