11.9.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 246/16
Recurs introdus la 21 mai 2010 de Centre de Coordination Carrefour SNC împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 18 martie 2010 în cauza T-94/08, Centre de Coordination Carrefour/Comisia
(Cauza C-254/10 P)
2010/C 246/28
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Centre de Coordination Carrefour SNC (reprezentanți: X. Clarebout, C. Docclo și M. Pittie, avocați)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
Declararea recursului ca admisibil și întemeiat;
—
în consecință, anularea hotărârii atacate;
—
în consecință,
—
fie trimiterea cauzei Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe din nou;
—
fie pronunțarea definitivă a Curții în sensul admiterii concluziilor prezentate de recurentă în primă instanță și anulării deciziei în litigiu (1);
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă cinci motive în susținerea recursului său.
Prin cel dintâi motiv, recurenta susține că Tribunalul a încălcat obligația de motivare întrucât ar fi hotărât, pe de o parte, că recurenta nu ar fi avut interesul de a exercita acțiunea împotriva deciziei în litigiu din cauza lipsei unui acord valabil în privința dreptului belgian și, pe de altă parte, că admisibilitatea acțiunii sale nu era condiționată de existența unui acord valabil în ceea ce o privește. O asemenea motivare ar fi, prin urmare, contradictorie, Tribunalul neputând să concluzioneze simultan în sensul lipsei interesului de a exercita acțiunea din cauza inexistenței unui acord valabil și în sensul lipsei de relevanță a unui astfel de acord pentru a aprecia admisibilitatea acțiunii.
Prin cel de al doilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a denaturat faptele care i-au fost expuse, neluând în considerare structura legislației belgiene privind centrele de coordonare, interpretând în mod eronat Decretul regal nr. 187 din 30 decembrie 1982 privind crearea centrelor de coordonare (2), denaturând întinderea acestuia și nerespectând ierarhia surselor dreptului belgian. Decretul regal în cauză ar fi, de fapt, un decret cu forță juridică specială având, în dreptul belgian, aceeași valoare juridică ca și o lege și ar fi încă aplicabil recurentei care ar beneficia, în consecință, de un acord pentru o perioadă de 10 ani.
Prin al treilea motiv, recurenta invocă încălcarea, de către Tribunal, a autorității de lucru judecat a Hotărârii pronunțate de Curte la 22 iunie 2006, Belgia și Forum 187/Comisia (C-182/03 și C-217/03), în măsura în care acesta ar considera că anularea deciziei în litigiu prin această hotărâre ar fi avut drept efect interzicerea reînnoirii acordurilor centrelor de coordonare începând de la notificarea deciziei în litigiu. Or, hotărârea Curții ar fi anulat decizia în litigiu tocmai din cauza lipsei perioadelor tranzitorii adecvate pentru centrele de coordonare a căror cerere de reînnoire a acordului era pendinte la data acestei notificări sau al căror acord expira la data notificării deciziei în litigiu sau la puțin timp după această dată.
Prin cel de al patrulea motiv, recurenta impută Tribunalului faptul că nu a respectat noțiunea „interesul de a exercita acțiunea”, întrucât ar fi hotărât că acțiunea introdusă de recurentă nu era susceptibilă, prin rezultatul său, să îi aducă un beneficiu, pentru motivul că nu este sigur că autoritățile belgiene vor admite menținerea după 31 decembrie 2005 a statutului de centru de coordonare al reclamantei în cazul anulării deciziei în litigiu. Or, pe de o parte, autoritățile belgiene nu dispuneau, în speță, de nicio putere discreționară, acordul trebuind să fie acordat pentru 10 ani în cazul îndeplinirii criteriilor prevăzute de Decretul regal nr. 187. Pe de altă parte, Tribunalul ar fi constatat el însuși în hotărârea atacată că autoritățile belgiene nu excluseseră acordarea către recurentă a beneficiului regimului în cauză după data de 31 decembrie 2005 și deciseseră să nu îi aplice sancțiuni atât timp cât Tribunalul nu se pronunțase definitiv cu privire la acțiunea sa.
Prin al cincilea și ultimul motiv, recurenta susține, în sfârșit, că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a hotărât că o măsură tranzitorie nu poate avea efect în mod retroactiv. Astfel, nu sunt rare situațiile în care o perioadă tranzitorie începe să curgă la o dată anterioară, în special în materie fiscală.
(1) Decizia 2008/283/CE a Comisiei din 13 noiembrie 2007 privind sistemul de ajutor pus în aplicare de Belgia în favoarea centrelor de coordonare stabilite în Belgia și de modificare a Deciziei 2003/757/CE (JO 2008, L 90, p. 7).
(2) Moniteur belge din 13 ianuarie 1983, p. 502.
Full & Egal Universal Law Academy