18.12.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 346/23
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Landgerichts Regensburg (Germania) la 11 iunie 2010 — G/Cornelius de Visser
(Cauza C-292/10)
2010/C 346/38
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landgericht Regensburg
Părțile din acțiunea principală
Reclamantă: G
Pârât: Cornelius de Visser
Întrebările preliminare
(a)
Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf din Tratatul privind Uniunea europeană în versiunea Tratatului de la Lisabona (denumit în continuare „TUE”) coroborat cu articolul 47 al doilea paragraf prima teză din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta drepturilor fundamentale” (1)) sau alte dispoziții de drept european se opun unei așa-numite comunicări publice în conformitate cu dreptul național (prin afișarea comunicării la avizierul instanței care a dispus afișarea, pentru o perioadă de o lună, potrivit articolelor 185-188 din Zivilprozessordnung [Codul german de procedură civilă]) atunci când pârâtul dintr-o cauză civilă (incipientă) indică pe site-ul său internet o adresă situată pe teritoriul Uniunii Europene (denumit în continuare „teritoriul Uniunii”), fără însă ca o comunicare a documentelor să fie posibilă la acea adresă, întrucât pârâtul nu locuiește la adresa respectivă, iar locul în care se află pârâtul în prezent nu poate fi stabilit?
(b)
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2) (a):
În acest caz, instanța națională are obligația de a înlătura aplicarea dispozițiilor naționale care permit o comunicare publică, în conformitate cu jurisprudența actuală a CJUE (cea mai recentă fiind Hotărârea din 12 ianuarie 2010, Petersen, C-341/08; […]), chiar și atunci când, potrivit dreptului național, numai Bundesverfassungsgericht dispune de o astfel de competență de neaplicare a dispozițiilor naționale?
și
reclamanta ar fi obligată, pentru a-și putea valorifica drepturile, să indice instanței o nouă adresă valabilă a pârâtului, la care să fie comunicat din nou actul de sesizare a instanței, având în vedere că, în conformitate cu dreptul național, nu este posibilă o derulare a procesului fără efectuarea unei comunicări publice și fără să se cunoască locul în care se află pârâtul?
(c)
În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 2) (a): în cazul de față, articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 44/2001” (2)) se opune pronunțării unei hotărâri în lipsă în conformitate cu articolul 331 din Codul german de procedură civilă, deci emiterii unui titlu executoriu pentru creanțe necontestate în sensul Regulamentului (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate (denumit în continuare „Regulamentul (CE) nr. 805/2004”), atât timp cât acțiunea urmărește obligarea la plata de daune morale în cuantum de cel puțin 20 000 de euro, plus dobânzile aferente, precum și la plata onorariilor avocațiale în cuantum de 1 419,19 euro, plus dobânzi?
Următoarele întrebări sunt condiționate de posibilitatea reclamantei de a continua procedura potrivit răspunsurilor CJUE la întrebările 2) (a)-(c):
(d)
Ținând seama de articolul 4 alineatul (1) și de articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001, acesta se aplică și în cazul în care pârâtul dintr-o cauză civilă, împotriva căruia s-a introdus o acțiune având ca obiect încetarea unei acțiuni, furnizarea de informații și plata de daune-interese ca urmare a exploatării unui site internet, este (probabil) cetățean al Uniunii în sensul articolului 9 a doua frază din TUE, dar reședința sa este necunoscută, putându-se astfel presupune, fără să se poată afirma cu certitudine, că locuiește în prezent în afara teritoriului Uniunii, prin urmare în afara zonei de aplicare a Convenției de la Lugano privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială încheiate la 16 septembrie 1988 (denumită în continuare „Convenția de la Lugano”), iar locul exact de amplasare al serverului pe care este stocat site-ul internet nu este cunoscut, dar se poate presupune că se află pe teritoriul Uniunii?
(e)
Dacă Regulamentul nr. 44/2001 este aplicabil în acest caz, expresia „locul unde riscă să se producă fapta prejudiciabilă”, cuprinsă la articolul 5 punctul 3 din Regulamentul nr. 44/2001, trebuie interpretată, în cazul unei încălcări (sau risc de încălcare) a drepturilor referitoare la personalitate prin conținutul unui site internet, în sensul că
persoana interesată (denumită în continuare „reclamanta”) poate introduce o acțiune având ca obiect încetarea unei acțiuni, furnizarea de informații și plata de daune-interese împotriva gestionarului site-ului internet (denumit în continuare „pârât”) la instanțele din fiecare stat membru în care poate fi consultat site-ul internet, indiferent de statul în care este stabilit pârâtul (în interiorul sau în afara teritoriului Uniunii)
sau
stabilirea competenței instanțelor unui stat membru în care pârâtul nu este stabilit sau în care nu există nici un element care să indice că pârâtul se află pe teritoriul acelui stat membru presupune existența unei legături specifice — care depășește posibilitatea tehnică de consultare — între conținutul atacat sau site-ul internet și statul forului (elementul de legătură cu statul respectiv)?
(f)
În cazul în care este necesară o asemenea legătură specifică, care sunt criteriile care stau la baza stabilirii acestei legături?
Este necesar ca, în conformitate cu destinația dată de administrator, site-ul internet contestat să se adreseze într-un scop precis (și) utilizatorilor de internet din statul forului sau este suficient ca informațiile care pot fi consultate pe site-ul internet să prezinte în mod obiectiv o legătură cu statul forului, în sensul că, potrivit împrejurărilor din speță, în special din cauza conținutului site-ului internet contestat, este posibil ca în statul forului să se producă efectiv un conflict de interese divergente — interesul reclamantei de a-i fi respectate drepturile referitoare la personalitate și interesul gestionarului de a-și administra site-ul internet — sau să se fi produs un asemenea conflict întrucât unul sau mai mulți cunoscuți ai persoanei care a suferit un prejudiciu moral au luat cunoștință de conținutul site-ului internet?
(g)
Pentru a constata existența unei legături specifice, este concludent numărul de consultări, în statul forului, ale site-ului internet contestat?
(h)
În cazul în care, potrivit întrebărilor de mai sus, instanța de trimitere este competentă să se pronunțe asupra acțiunii introduse, sunt aplicabile principiile de drept cuprinse în hotărârea CJUE pronunțată la 7 martie 1995 (cauza C-68/93; […]) și în cazul menționat anterior?
(i)
În cazul în care nu este necesară nicio legătură specifică pentru recunoașterea competenței sau, pentru a admite existența unei asemenea legături, este suficient ca informațiile contestate să prezinte în mod obiectiv o legătură cu statul forului în sensul că, potrivit împrejurărilor în speță, în special din cauza conținutului site-ului internet contestat, este posibil ca în statul forului să se fi produs efectiv sau să se producă un conflict de interese, pentru motivul că unul sau mai mulți cunoscuți ai persoanei care a suferit o atingere a drepturilor sale morale au luat cunoștință de conținutul paginii de internet, iar admiterea unei legături specifice nu presupune constatarea unui anumit număr de consultări, în statul forului, ale site-ului internet contestat, sau în cazul în care Regulamentul nr. 44/2001 nu este aplicabil în speță:
Articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (denumită în continuare „Directiva privind comerțul electronic” (3)) trebuie interpretat în sensul că acestor dispoziții trebuie să li se confere caracterul de norme conflictuale, în sensul că impun și în dreptul civil numai aplicarea dreptului în vigoare în țara de origine, prevalând asupra normelor conflictuale naționale,
sau
aceste dispoziții constituie o modificare de substanță a dreptului național, prin care efectul dreptului declarat aplicabil potrivit normelor conflictuale naționale este modificat din punctul de vedere al conținutului său și adaptat la cerințele țării de origine?
(j)
În cazul în care articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva privind comerțul electronic are caracterul unei norme conflictuale:
Dispozițiile menționate anterior prevăd doar aplicarea dreptului material în vigoare în țara de origine sau deopotrivă aplicarea normelor conflictuale care sunt în vigoare în acel stat, având ca efect menținerea posibilității unei trimiteri a dreptului țării de origine la dreptul țării de destinație?
(k)
În cazul în care articolul 3 alineatele (1) și (2) din Directiva privind comerțul electronic are caracterul unei norme conflictuale:
Pentru determinarea locului de stabilire a prestatorului de servicii trebuie să se ia în considerare locul în care se află (probabil) pârâtul în prezent, locul în care se afla acesta în momentul publicării fotografiilor sau locul de amplasare (presupus) al serverului pe care este stocat site-ul internet?
(1) JO 2007, C 303, p. 1.
(2) JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74.
(3) JO L 178, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 29, p. 257.
Full & Egal Universal Law Academy