25.9.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 260/11
Recurs introdus la 27 iulie 2010 de Pye Phyo Tay Za împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 19 mai 2010 în cauza T-181/08, Pye Phyo Tay Za/Consiliul Uniunii Europene, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană
(Cauza C-376/10 P)
2010/C 260/15
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurent: Pye Phyo Tay Za (reprezentanți: D. Anderson QC, M. Lester, Barrister, G. Martin, Solicitor)
Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Comisia Europeană
Concluziile recurentului
—
Anularea în totalitate a hotărârii Tribunalului;
—
Constatarea nulității Regulamentului 194/2008 (1) din 25 februarie 2008 în măsura în care îl vizează pe recurent;
—
Obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului recurs, precum și judecății în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
1.
Recurentul susține că întreaga hotărâre a Tribunalului este afectată de o eroare de apreciere principală, detaliată în cele ce urmează. Tribunalul a admis susținerea Consiliului potrivit căreia înghețarea fondurilor recurentului era justificată întrucât acesta este un „membru de familie” al unui „om de afaceri important”, respectiv al tatălui său, Tay Za. Tribunalul a decis că recurentul nu este enumerat astfel în mod individual, ci drept parte a unei categorii de persoane și în consecință acesta a pierdut protecția procedurală la care ar avea dreptul dacă ar fi fost enumerat în mod individual, inclusiv cerința privind existența unei dovezi din partea instituțiilor care să justifice enumerarea sa în lista menționată, precum și dreptul la apărare.
2.
În opinia recurentului, abordarea reținută de Tribunal este incorectă atât în drept, cât și în fapt. Recurentul nu este inclus în regulamentul menționat întrucât face parte din categoria „membrilor de familie”; recurentul este enumerat personal, pornindu-se de la prezumția că acesta beneficiază ca urmare a politicilor economice ale guvernului din Birmania/Myanmar. În consecință, recurentul are dreptul la protecție în temeiul principiilor fundamentale ale dreptului comunitar.
3.
În plus, recurentul susține existența următoarelor erori de drept în hotărârea Tribunalului.
4.
În primul rând, Tribunalul a identificat temeiul juridic al regulamentului în mod nejustificat ca fiind reprezentat de articolele 60 CE și 301 CE. Recurentul susține că există o legătură insuficientă între el și regimul militar din Birmania/Myanmar. Acesta nu este conducător al Birmaniei/Myanmar, nici persoană asociată acestuia, și nu este controlată, direct sau indirect, de un conducător. Faptul că este fiul cuiva despre care Consiliul a considerat că a beneficiat ca urmare a regimului este insuficient. Tribunalul a stabilit în mod eronat că, din moment ce, în opinia sa, instituțiile ar avea competența de a impune un embargo mai extins asupra Birmaniei/Myanmar, a fortiori acestea au competența de a impune înghețarea averii unui particular.
5.
În al doilea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a stabilit că sarcina probei revine recurentului cu privire la prezumția că nu beneficiază ca urmare a regimului. Sarcina probei cu privire la justificarea și probarea impunerii unei măsuri restrictive recurentului ar trebui să revină Consiliului.
6.
În al treilea rând, Tribunalul a decis în mod nejustificat că ar fi fost îndeplinită obligația Consiliului de a motiva includerea recurentului în regulament. Recurentul consideră că în cazul în care Consiliul numește o persoană în cadrul unui regulament în temeiul expres al faptului că beneficiază ca urmare a politicii economice a unui regim, Consiliul trebuie să furnizeze motive reale și specifice pentru această susținere, cu referire la recurent.
7.
În al patrulea rând, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a considerat că dreptul la apărare nu este aplicabil recurentului. Dreptul la apărare, inclusiv dreptul de a fi ascultat și dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, sunt aspecte fundamentale ale sistemului juridic din Uniunea Europeană,care se aplică întotdeauna când instituțiile Uniunii impun o măsură care afectează un particular în mod direct și individual. În continuare, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a stabilit că dreptul la apărare al recurentului, presupunând că sunt aplicabile, nu au fost încălcate întrucât ascultarea acestuia nu ar fi putut conduce la un rezultat diferit întrucât recurentului nu a furnizat informații care să poată fi evaluate în mod diferit.
8.
În al cincilea rând, Tribunalul a aplicat un standard incorect de evaluare a deciziilor în cadrul căruia o persoană este inclusă în anexa la un regulament de înghețare a fondurilor. Evaluarea legalității deciziilor de acest tip se extinde la evaluarea faptelor și a împrejurărilor care au stat la baza acesteia și la probele și informațiile pe baza cărora s-a făcut evaluarea menționată.
9.
În cele din urmă, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a respins argumentele recurentului în temeiul cărora dreptul de proprietate al acestuia a fost încălcat, iar regulamentul este nejustificat și disproporționat în forma în care a fost aplicat acestuia.
(1) Regulamentul nr. 194/2008 al Consiliului din 25 februarie 2008 de reînnoire și de întărire a măsurilor restrictive instituite împotriva Birmaniei/Myanmar și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 817/2006, JO L 66, p. 1.
Full & Egal Universal Law Academy