6.11.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 301/6
Acțiune introdusă la 29 iulie 2010 — Comisia Europeană/Republica Italiană
(Cauza C-379/10)
2010/C 301/08
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Pignataro și M. Nolin, agenți)
Pârâtă: Republica Italiană
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că prin excluderea oricărei răspunderi a statului italian pentru despăgubirile acordate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii imputabilă unei instanțe naționale care judecă în ultimă instanță, în cazul în care o astfel de încălcare rezultă din activitatea de interpretare a unor norme juridice sau de apreciere a faptelor și a probelor efectuate de o asemenea instanță, și prin limitarea acestei răspunderi doar la cazurile de dol sau culpă gravă, în temeiul articolului 2 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 117 din 13 aprilie 1988, Republica Italiană nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul principiului general al răspunderii statelor pentru încălcarea dreptului Uniunii de instanțele care judecă în ultimă instanță, principiu consfințit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența sa.
—
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Legea nr. 117 din 13 aprilie 1988 privind repararea prejudiciilor cauzate în exercitarea funcțiilor jurisdicționale și răspunderea civilă a magistraților exclude orice răspundere a statului italian pentru despăgubirile acordate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului Uniunii imputabilă unei instanțe naționale care judecă în ultimă instanță, în cazul în care o astfel de încălcare rezultă din activitatea de interpretare a unor norme juridice sau de apreciere a faptelor și a probelor efectuate de o asemenea instanță. În plus, limitează această răspundere doar la cazurile de dol sau culpă gravă.
În Hotărârea Traghetti, pronunțată în cauza C-173/03 (1), Curtea a statuat că:
„Dreptul comunitar se opune unei legislații naționale care exclude, în general, răspunderea statului membru pentru despăgubirile acordate particularilor ca urmare a unei încălcări a dreptului comunitar imputabilă unei instanțe naționale care judecă în ultimă instanță, pentru motivul că încălcarea în cauză rezultă dintr-o interpretare a unor norme juridice sau dintr-o apreciere a faptelor și a probelor efectuate de o asemenea instanță.
Dreptul comunitar se opune totodată unei legislații naționale care limitează angajarea acestei răspunderi doar la cazurile de dol sau culpă gravă a judecătorului, dacă o asemenea limitare conduce la excluderea angajării răspunderii statului membru în cauză în alte situații în care a fost comisă o încălcare vădită a dreptului aplicabil, astfel cum a fost precizată la punctele 53-56 din Hotărârea pronunțată la 30 septembrie 2003 în cauza Köbler (2) (C-224/10)”.
Curtea a reținut așadar că Legea nr. 117 este incompatibilă cu jurisprudența sa. Această lege este încă în vigoare și aplicată. Prin urmare subzistă incompatibilitatea cu jurisprudența Curții.
(1) Rec. 2006, p. I-5177.
(2) Rec. 2003, p. I-10239.
Full & Egal Universal Law Academy