9.10.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 274/13
Acțiune introdusă la 30 iulie 2010 — Comisia Europeană/Regatul Belgiei
(Cauza C-383/10)
2010/C 274/20
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: R. Lyal și F. Dintilhac, agenți)
Pârât: Regatul Belgiei
Concluziile reclamantei
—
Constatarea faptului că, prin introducerea și prin menținerea unui regim ce stabilește impozitarea discriminatorie a dobânzilor plătite de băncile nerezidente, prin aplicarea unei scutiri de impozit numai dobânzilor plătite de băncile belgiene, Regatul Belgiei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor articolelor 56 și 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostele articole 49 și, respectiv, 56 din Tratatul CE) și ale articolelor 36 și 40 din Acordul privind Spațiul Economic European;
—
obligarea Regatului Belgiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Comisia denunță dispozițiile naționale în cauză în măsura în care acestea au ca efect descurajarea rezidenților belgieni de a recurge la serviciile unor bănci stabilite în alte state membre ale Uniunii, dobânzile plătite de acestea din urmă neputând beneficia de scutirea de impozit aplicabilă numai dobânzilor plătite de băncile belgiene.
Cu titlu introductiv, Comisia respinge în special argumentarea pârâtului potrivit căreia impozitarea directă este de competența exclusivă a statelor membre și arată că acest domeniu este inclus în mod implicit, dar necesar în competența în materia pieței interne, constituind așadar o competență partajată între Uniune și statele membre.
În replică la obiecțiile ridicate de autoritățile belgiene, Comisia arată, în primul rând, că absența unei plângeri formulate de sectorul financiar cu privire la acest subiect este lipsită de relevanță în măsura în care acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor are caracter obiectiv, nefiind așadar condiționată de o plângere. În al doilea și în al treilea rând, Comisia se opune, pe de o parte, argumentării potrivit căreia măsurile sus-menționate se justifică prin cerința imperativă de interes general de a asigura eficacitatea controalelor fiscale, iar pe de altă parte, afirmației potrivit căreia legislația în cauză este o măsură cu caracter sociopolitic ce protejează interesul public. În al patrulea rând, reclamanta respinge justificarea autorităților belgiene cu privire la efectivitatea redusă a extinderii acestei scutiri și arată că grupul contribuabililor căruia i se adresează această măsură ar putea fi de asemenea interesat de serviciile băncilor stabilite în alte state membre. În al cincilea rând, Comisia repune în discuție argumentarea pârâtului cu privire la disparitățile existente în cadrul Uniunii în materia protecției consumatorilor confruntați cu incapacitatea de plată a unei bănci și amintește faptul că această materie face obiectul unei armonizări în cadrul Uniunii Europene. În sfârșit, Comisia arată faptul că Belgia are trei limbi oficiale (olandeză, franceză și germană) și că obiecțiile invocate cu privire la riscurile unei informări insuficiente ca urmare a utilizării de către banca stabilită în afara Belgiei a unei limbi ce nu se vorbește în Belgia nu sunt justificate.
Full & Egal Universal Law Academy