6.11.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 301/15
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen (Belgia) la 26 august 2010 — Ministerie van Financiën și Openbaar Ministerie/Aboulkacem Chihabi și alții
(Cauza C-432/10)
2010/C 301/23
Limba de procedură: olandeza
Instanța de trimitere
Rechtbank van eerste aanleg te Antwerpen
Părțile din acțiunea principală
Acțiune penală pusă în mișcare de
:
Ministerie van Financiën
Openbaar Ministerie
Inculpați
:
Aboulkacem Chihabi și alții
Întrebările preliminare
(a)
Cu privire la articolul 221 din Codul vamal comunitar
1.
Articolul 221 alineatul (1) și articolul 221 alineatul (3) din Codul vamal comunitar (instituit prin Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului […] (1)), în versiunea anterioară modificării prin articolul 1 punctul 17 din Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2000 […] (2), trebuie interpretate în sensul că un document în care se menționează valoarea taxelor la import și care este adus la cunoștința debitorului vamal de autoritățile vamale este considerat comunicare a valorii taxelor către debitorul vamal în sensul articolului 221 alineatul (1) și articolului 221 alineatul (3) din Codul vamal numai dacă valoarea taxelor a fost înscrisă în evidența contabilă de către autoritățile vamale (cu alte cuvinte, aceasta a fost înregistrată în contabilitate sau pe orice alt suport care îndeplinește această funcție), înainte ca aceasta să fi fost adusă la cunoștința debitorului prin intermediul documentului menționat anterior?
2.
Încălcarea articolului 221 alineatul (1) din Codul vamal [Regulamentul (CEE) nr. 2913/92], potrivit căruia înscrierea în evidența contabilă a unei datorii vamale trebuie să fie anterioară comunicării acesteia, în sensul că s-a stabilit că această comunicare a datoriei vamale (2 iulie 2004) s-a efectuat înainte de înscrierea în evidența contabilă (al doilea trimestru al anului 2005), are drept rezultat pierderea dreptului administrației de recuperare ulterioară?
3.
Articolul 221 alineatul (1) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că nu se poate efectua în mod valabil comunicarea unei datorii vamale către un presupus debitor vamal dacă nu poate fi prezentată dovada unei înscrieri anterioare a datoriei vamale în evidența contabilă?
4.
Comunicarea către debitor a unei datorii vamale în sensul articolului 221 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar trebuie considerată nulă sau inexistentă în lipsa unei înscrieri contabile anterioare acestei comunicări, astfel încât datoria vamală nu poate fi percepută de autoritățile vamale, cu excepția cazului în care ulterior, după înscrierea contabilă a datoriei vamale, are loc o nouă comunicare în termenul stabilit în acest sens?
(b)
Cu privire la articolul 202 din Codul vamal comunitar
1.
Articolul 202 alineatul (1) litera (a) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că mărfurile supuse taxelor la import sunt introduse ilegal pe teritoriul vamal al Comunității pentru simplul fapt că aceste mărfuri au fost înscrise în declarația sumară, în conformitate cu articolul 43 din Codul vamal, cu o descriere incorectă, cu toate că
articolul 202 alineatul (1) al doilea paragraf din Codul vamal face trimitere exclusiv la articolele 38-41 și la articolul 177 a doua liniuță din Codul vamal, iar nu la articolul 43 din Codul vamal,
obligația în conformitate cu articolul 199 din Regulamentul nr. 2454/93 privind corectitudinea datelor de referință cuprinse în declarație se referă numai la declarația vamală, iar nu la declarația sumară,
persoanei care trebuie să întocmească declarația sumară îi este imposibil, din punct de vedere practic și juridic, să verifice ce mărfuri se află în containere?
2.
În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: articolul 202 alineatul (3) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că o persoană (agentul maritim), care depune declarația sumară în numele și pe seama contractantului său (compania maritimă), trebuie considerată „persoana care introduce ilegal astfel de mărfuri”, potrivit primei liniuțe a acestei dispoziții, pentru simplul fapt al unei descrieri incorecte în cuprinsul declarației sumare?
3.
În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare: articolul 202 alineatul (3) din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că acesta se opune unei prevederi naționale precum articolul 24 alineatul (2) din Legea generală privind taxele vamale și accizele, potrivit căreia o persoană care a depus o declarație sumară în numele și pe seama unei alte persoane devine în mod automat debitorul datoriei vamale, fără ca persoana respectivă să aibă posibilitatea să demonstreze că nu a participat la transportul ilegal al mărfurilor și că nu a știut sau că nu ar fi trebuit să știe în mod normal că marfa a fost introdusă ilegal pe teritoriul vamal?
4.
Articolul 5 din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că acesta se opune unei prevederi naționale precum articolul 24 alineatul (2) din Legea generală privind taxele vamale și accizele care interzice recurgerea la reprezentarea directă, mai exact la reprezentarea de către o persoană care acționează în numele și pe seama contractantului, deoarece în cazul unei declarații sumare care conține o descriere incorectă, persoana respectivă va fi automat obligată să răspundă pentru datoria vamală?
5.
În cazul în care se depune o declarație sumară care cuprinde o descriere incorectă a mărfii transportate, în urma căreia ia naștere o datorie vamală în conformitate cu articolul 202 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, persoana care a întocmit și a semnat declarația sumară, în calitate de reprezentant direct sau indirect al persoanei care a introdus marfa pe teritoriul vamal al Comunității, trebuie considerată autoarea introducerii ilegale a mărfii și, prin urmare, debitorul vamal în sensul articolului 202 alineatul (3) prima liniuță din regulamentul menționat, dacă la depunerea declarației sumare aceasta s-a bazat exclusiv pe informațiile care i-au fost puse la dispoziție de căpitanul navei cu care au fost transportate mărfurile în Comunitate și dacă, având în vedere cantitatea extrem de mare de containere de la bordul navei care trebuie descărcate în portul de sosire, acesteia i-a fost într-adevăr imposibil să verifice dacă conținutul containerelor prezentate autorităților vamale corespundea efectiv cu documentul pus la dispoziție pe baza căruia a fost întocmită declarația sumară?
6.
Căpitanul navei și compania de transport maritim pe care acesta o reprezintă trebuie considerați autori ai transportului ilegal de mărfuri în Comunitate și, prin urmare, debitori vamali în sensul articolului 202 alineatul (3) prima liniuță din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, în cazul în care o declarație sumară, care cuprinde o descriere incorectă a mărfii transportate, a fost depusă pe baza informațiilor oferite de căpitan prin reprezentantul său, luând astfel naștere o datorie vamală în temeiul articolului 202 alineatul (1) din prezentul regulament pentru introducerea ilegală de mărfuri în Comunitate?
7.
În cazul unui răspuns negativ la a cincea și/sau la a șasea întrebare: în condițiile date, persoanele menționate în întrebarea a cincea și/sau a șasea pot fi considerate debitori vamali în sensul articolului 202 alineatul (3) a doua liniuță din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar?
(1) Regulamentul de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).
(2) Regulamentul de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 311, p. 17, Ediție specială, 02/vol. 13, p. 12).
Full & Egal Universal Law Academy