4.12.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 328/16
Recurs introdus la 21 septembrie 2010 de Luigi Marcuccio împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) pronunțate la 6 iulie 2010 în cauza T-401/09, Marcuccio/Curtea de Justiție
(Cauza C-460/10 P)
2010/C 328/31
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurent: Luigi Marcuccio (reprezentant: G. Cipressa, avocat)
Cealaltă parte în proces: Curtea de Justiție a Uniunii Europene
Concluziile recurentului
Recurentul solicită Curții:
—
anularea, în întregime și fără nicio excepție, a Ordonanței din 6 iulie 2010 pronunțate de Camera a șasea a Tribunalului în cauza T-401/09, Marcuccio/Curtea de Justiție;
—
declararea faptului că acțiunea în primă instanță, în cauza în care a fost pronunțată ordonanța atacată, era admisibilă în întregime și fără nicio excepție;
în plus,
—
în principal, admiterea în totalitate și fără nicio excepție a cererilor cuprinse în acțiunea în primă instanță; de asemenea, obligarea pârâtei din primă instanță la rambursarea către reclamant a tuturor cheltuielilor de judecată și onorariilor plătite de acesta în legătură cu cauza de qua, corespunzătoare tuturor gradelor de jurisdicție parcurse până în prezent;
—
sau, în subsidiar, trimiterea spre rejudecare a cauzei la care se referă recursul către prima instanță, care, într-o compunere diferită, să se pronunțe din nou pe fond.
Motivele și principalele argumente
Ordonanța atacată este nelegală, în special pentru următoarele motive: (a) interpretare și aplicare eronate, false și iraționale ale principiilor de drept ale răspunderii extracontractuale, precum și caracter nemotivat și ilogic al nerespectării jurisprudenței Uniunii Europene în această privință; (b) lipsă absolută de motivare, eroare vădită de apreciere, deturnare și denaturare a situației de fapt, examinare specioasă, incompletă și eronată a elementelor de probă prezentate de recurent, încălcarea obligației de clare loqui, incoerență, caracter apodictic, arbitrar, ilogic, irațional și nerezonabil; (c) omisiunea Tribunalului de a se pronunța asupra unor aspecte fundamentale ale litigiului și lipsa absolută a cercetării judecătorești; (d) nerespectarea obligației instanței de a-și întemeia afirmațiile, inclusiv în privința aprecierii probelor, pe știința, pe experiența și pe bunul simț comune; (e) interpretare și aplicare eronate, false și iraționale ale principiilor de drept privind sarcina probei în fața instanței.
Full & Egal Universal Law Academy