26.2.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 63/18
Recurs introdus la 22 noiembrie 2010 de Tomra Systems ASA, Tomra Europe AS, Tomra Systems GmbH, Tomra Systems BV, Tomra Leergutsysteme GmbH, Tomra Systems AB, Tomra Butikksystemer AS împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 9 septembrie 2010 în cauza T-155/06, Tomra Systems ASA, Tomra Europe AS, Tomra Systems GmbH, Tomra Systems BV, Tomra Leergutsysteme GmbH, Tomra Systems AB, Tomra Butikksystemer AS/Comisia Europeană
(Cauza C-549/10 P)
2011/C 63/36
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurente: Tomra Systems ASA, Tomra Europe AS, Tomra Systems GmbH, Tomra Systems BV, Tomra Leergutsysteme GmbH, Tomra Systems AB, Tomra Butikksystemer AS (reprezentanți: O. W. Brouwer, advocaat, A. J. Ryan, Solicitor)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentelor
—
Anularea hotărârii Tribunalului, astfel cum se solicită în prezentul recurs;
—
pronunțarea cu titlu definitiv și anularea deciziei sau, în orice caz, reducerea amenzii sau, în subsidiar, în cazul în care Curtea de Justiție nu se pronunță ea însăși, trimiterea cauzei Tribunalului pentru a se pronunța potrivit hotărârii Curții și
—
dacă nu se amână pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată, obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor procedurii în fața Tribunalului și a Curții.
Motivele și principalele argumente
Recursul este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului din 9 septembrie 2010 pronunțată în cauza T-155/06, Tomra Systems ASA, Tomra Europe AS, Tomra Systems GmbH, Tomra Systems BV, Tomra Leergutsysteme GmbH, Tomra Systems AB, Tomra Butikksystemer AS/Comisia Europeană (denumită în continuare „hotărârea”) prin care se respinge acțiunea introdusă de recurente împotriva deciziei Comisiei Europene prin care comportamentul lor este declarat ca fiind de natură să blocheze piața aparatelor pentru recuperarea automată de ambalaje.
Recurentele arată că Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să anuleze hotărârea, întrucât Tribunalul a săvârșit erori de drept și de procedură atunci când a apreciat comportamentul lor ca fiind de natură să blocheze piața aparatelor pentru recuperarea automată de ambalaje. În această privință, recurentele au invocat următoarele motive:
(i)
o eroare de drept în controlul efectuat de Tribunal cu ocazia aprecierii concluziilor Comisiei Europene referitoare la intenția anticoncurențială de a bloca piața: limitându-se să interzică disimularea de documente de către Comisia Europeană, Tribunalul a refuzat în mod implicit să exercite un control complet al deciziei Comisiei Europene în temeiul articolului 82 din Tratatul CE (devenit articolul 102 TFUE) și nu a îndeplinit cerințele unui control marginal pentru a stabili că elementele de probă invocate de Comisie sunt precise, fiabile, coerente și că sunt de natură să susțină concluziile trase pe baza acestora;
(ii)
o eroare de drept și o nemotivare sau o motivare insuficientă privind partea din cererea totală pe care contractele trebuiau să o acopere pentru a fi abuzive: hotărârea se limitează la termeni vagi și puțin detaliați pentru a descrie partea din cerere exclusă, deși Tribunalul ar fi trebuit să solicite o demonstrație clară a faptului că eliminarea unei anumite părți a cererii era abuzivă și ar fi trebuit să furnizeze o motivare suficientă în această privință;
(iii)
o eroare de procedură și o eroare de drept în examinarea rabaturilor retroactive: Tribunalul a interpretat în mod eronat și, în consecință, nu a luat în considerare în mod corect argumentele recurentelor privind rabaturile retroactive. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a solicitat Comisiei Europene să stabilească faptul că rabaturile retroactive practicate de recurente au condus la stabilirea unor prețuri sub nivelul costurilor;
(iv)
o eroare de drept și o nemotivare în determinarea faptului dacă acordurile care desemnează recurentele drept furnizor preferat, principal sau furnizorul primar pot fi calificate drept exclusive, întrucât nu a luat în considerare și nu a stabilit dacă contractele în litigiu cuprindeau incitări la aprovizionarea exclusiv de la recurente, după ce a respins argumentul acestora potrivit căruia ar fi trebuit luat în considerare în aprecierea sa aspectul dacă contractele erau acorduri de exclusivitate obligatorii în dreptul național și
(v)
o eroare de drept în legătură cu interpretarea și aplicarea principiului egalității de tratament în controlul amenzii: Tribunalul nu a aplicat corect principiul egalității de tratament întrucât nu a luat în considerare aspectul dacă nivelul general al amenzilor crescuse atunci când a decis că amenda aplicată recurentelor nu era discriminatorie.
Full & Egal Universal Law Academy