19.2.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 55/18
Recurs introdus la 24 noiembrie 2010 de Usha Martin Ltd împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) pronunțate la 9 septembrie 2010 în cauza T-119/06, Usha Martin Ltd/Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană
(Cauza C-552/10 P)
2011/C 55/31
Limba de procedură: engleza
Părțile
Recurentă: Usha Martin Ltd (reprezentanți: V. Akritidis, Y. Melin și E. Petritsi, avocați)
Celelalte părți în proces: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
1.
Anularea în totalitate a Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 9 septembrie 2010 menționate anterior, pronunțată în cauza T-119/06;
2.
Admiterea, prin pronunțarea unei hotărâri definitive, a cererii de:
a)
anulare a Deciziei Comisiei din 22 decembrie 2005 de modificare a Deciziei 1999/572/CE privind acceptarea angajamentelor oferite în cadrul procedurilor antidumping privind importurile de cabluri din oțel originare, inter alia, din India (1) (denumită în continuare „decizia atacată”), în măsura în care se referă la recurentă și în măsura în care retrage un angajament referitor la prețurile minime, aflat în vigoare anterior, și
b)
anulare a Regulamentului (CE) nr. 121/2006 al Consiliului din 23 ianuarie 2006 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1858/2005 de instituire a unui drept antidumping la importurile de cabluri din oțel originare, printre altele, din India (2) (denumit în continuare „regulamentul atacat”), în măsura în care se referă la recurentă și pune în aplicare decizia atacată de retragere a unui angajament referitor la prețurile minime asumat anterior de recurentă;
sau, cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului.
3.
obligarea Consiliului și a Comisiei să suporte propriile cheltuieli de judecată și cheltuielile de judecată efectuate de recurentă în cadrul prezentei proceduri și în cadrul procedurii în fața Tribunalului.
Motivele și principalele argumente
Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit erori de drept, la punctele 44-56 din hotărârea atacată, în special atunci când a constatat că legalitatea deciziei Comisiei de retragere a acceptării unui angajament nu poate, prin natura sa, fi pusă în discuție în raport cu principiul proporționalității, susținând în mod eronat că: (i) principiul proporționalității nu se aplică deciziei de retragere a unui angajament pentru că o astfel de decizie echivalează cu aplicarea propriu-zisă a taxelor antidumping și (ii) orice încălcare este suficientă în sine pentru a determina retragerea, fără ca această retragere să facă obiectul unui test privind respectarea principiului proporționalității.
Recurenta susține și că Tribunalul a apreciat în mod eronat faptele din litigiu și le-a denaturat grav când a susținut că „nu se contestă faptul că recurenta nu a respectat angajamentul în cauză”, în măsura în care afirmația menționată implică în mod greșit că recurenta a recunoscut o încălcare a angajamentului în sensul articolului 8 din Regulamentul de bază antidumping, fapt pe care aceasta îl contestă.
Recurenta afirmă că Tribunalul a concluzionat în mod eronat că legalitatea retragerii angajamentului nu poate fi pusă în discuție în raport cu principiul proporționalității fie pentru motivul că orice încălcare este suficientă pentru a determina retragerea, fie prin asocierea măsurii de retragere cu o măsură de impunere a unor taxe antidumping. Astfel, Tribunalul consideră în mod eronat că principiul proporționalității nu se aplică niciodată în ceea ce privește retragerea unui angajament și nu aplică testul „inadecvării vădite” a unei măsuri, în mod contrar jurisprudenței constante a instanțelor judecătorești europene și contrar considerentelor introductive din hotărârea atacată, în special, punctele 44-47. Tribunalul a concluzionat în mod greșit că retragerea unui angajament în sine nu poate fi pusă în discuție în ceea ce privește legalitatea acesteia prin prisma principiului general al proporționalității. În plus, prin susținerea greșită că părțile nu au contestat faptul că nu s-a respectat angajamentul, ceea ce presupune că a existat o încălcare a unui angajament în înțelesul articolului 8 alineatul (9) din Regulamentul de bază antidumping, Tribunalul a denaturat grav faptele din litigiu, astfel cum a susținut recurenta și, prin urmare, a comis o eroare de drept prin faptul că a apreciat în mod eronat argumentele recurentei.
(1) JO L 22, p. 54, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 164.
(2) JO L 22, p. 1, Ediție specială, 11/vol. 44, p. 136.
Full & Egal Universal Law Academy