5.3.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 72/5
Acțiune introdusă la 9 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Federală Germania
(Cauza C-574/10)
2011/C 72/08
Limba de procedură: germana
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: G. Wilms și C. Zadra, agenți)
Pârâtă: Republica Federală Germania
Concluziile reclamantei
—
Declararea faptului că, prin atribuirea de către administrația municipală din Niedernhausen a unui contract de achiziții publice de servicii de arhitectură privind renovarea Autalhalle fără lansarea unei proceduri de cerere de ofertă europene, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 2, 9 și 20 coroborate cu articolele 23-55 din Directiva 2004/18/CE (1);
—
obligarea Republicii Federale Germania la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prezenta acțiune are ca obiect contractele de servicii cu titlu oneros privind servicii de arhitectură, pe care comuna Niedernhausen în calitate de autoritate contractantă le-a încheiat cu un birou de inginerie. Deși toate serviciile de arhitectură în cauză se referă la un proiect de lucrări unic, renovarea unei clădiri comunale (Autalhalle), acestea au fost atribuite separat, ca servicii de proiectare pentru diferitele părți ale clădirii, aceluiași birou de inginerie, fără a se recurge la o cerere de ofertă europeană. Prin urmare, și valorile contractelor au fost determinate separat, pentru fiecare dintre acestea.
Contractele de arhitectură în cauză sunt contracte cu titlu oneros, având ca obiect prestarea de servicii în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2004/18/CE. Serviciile de arhitectură sunt servicii prioritare în conformitate cu anexa II A categoria 12 din directivă.
Comisia consideră că serviciile de proiectare în cauză constituie un contract unic, a cărui divizare în mai multe contracte distincte nu este justificată de niciun motiv obiectiv. Serviciile în cauză reprezintă servicii parțiale care se înscriu în renovarea unei clădiri unice, renovare care a fost concepută, aprobată și realizată ca proiect global. Serviciile aveau acest obiectiv unic și erau strâns legate din punct de vedere geografic, economic și funcțional. Așadar, valoarea contractului ar fi trebuit să fie determinată pe baza valorii totale a serviciilor de arhitectură furnizate în cadrul renovării. În speță, valoarea contractului ar fi depășit, așadar, pragul prevăzut la articolul 7 litera (b) din Directiva 2004/18/CE și contractul de arhitectură ar fi trebuit să facă obiectul unei cereri de ofertă europene.
În cazul renovării structurale a Autalhalle ar fi vorba despre un contract unic de lucrări în sensul dreptului european al achizițiilor publice. Aceasta ar reprezenta un indiciu serios că activitatea de proiectare corespunzătoare ar trebui considerată un contract unic. Atunci când servicii de arhitectură depind de un contract de lucrări unic, ca în speță, și când conținutul lor este determinat de obiectul contractului de lucrări, nu există niciun motiv logic să se aleagă un alt mod de calcul. În acest caz, serviciile de arhitectură sunt într-o anumită măsură accesorii lucrărilor. În opinia Comisiei, nu există un motiv pentru care o lucrare unică ar necesita un serviciu de arhitectură care nu este unic.
Curtea consideră funcția economică și tehnică unică a diferitelor elemente care compun un contract drept un indiciu al existenței unui contract unic. Deși este adevărat că criteriul abordării funcționale citat anterior a fost dezvoltat pentru achizițiile publice de lucrări, totuși Comisia consideră că se aplică și achizițiilor publice de servicii. Criteriul unității tehnice și economice a serviciilor de proiectare pentru diferitele părți ale clădirii este îndeplinit în speță, dat fiind că este vorba despre renovarea unei singure clădiri.
O divizare relativ arbitrară a contractului ar contraveni de asemenea efectului util al directivei. Astfel, în mod frecvent ea ar determina scăderea valorii contractului sub prag în mod artificial și ar determina restrângerea domeniului de aplicare al acestuia. În jurisprudența sa constantă, Curtea subliniază importanța directivelor privind achizițiile publice pentru libera circulație a serviciilor și pentru o concurență echitabilă la scara Uniunii. O „împărțire” arbitrară și nejustificată din punct de vedere tehnic a contractelor unice de servicii ar submina aceste obiective.
Cu atât mai mult, motivele bugetare aflate la originea unei divizări a contractului în mai multe faze de construcție nu pot justifica divizarea artificială a unei valori unice a contractului. Ar fi contrar scopului directivelor europene privind achizițiile publice să se considere că un proiect executat în mai multe etape din rațiuni pur bugetare reprezintă mai multe contracte autonome numai din acest motiv și să fie exclus astfel din domeniul de aplicare al directivei. Cu atât mai mult, articolul 9 alineatul (3) din directivă interzice o astfel de împărțire artificială a unui contract unic.
În concluzie, trebuie să se constate că respectivele contracte formează un contract unic, a cărui valoare depășea, în momentul atribuirii, valoarea pragului stabilit de directivă. Așadar, contractul de achiziții publice ar fi trebuit să facă obiectul unei cereri de ofertă europene și să fie atribuit potrivit procedurilor prevăzute de directivă. Întrucât nu aceasta a fost situația, pârâta a încălcat, prin urmare, Directiva 2004/18/CE.
(1) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114, Ediție specială, 06/vol. 8, p. 116).
Full & Egal Universal Law Academy