26.3.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 95/2
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Audiencia Provincial de Barcelona (Spania) la 29 decembrie 2010 — Banco Español de Crédito, S.A./Joaquín Calderón Camino
(Cauza C-618/10)
2011/C 95/03
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Audiencia Provincial de Barcelona
Părțile din acțiunea principală
Apelantă: Banco Español de Crédito, S.A.
Intimat: Joaquín Calderón Camino
Întrebările preliminare
1.
Este contrar dreptului comunitar, în special dreptului consumatorilor și al utilizatorilor, ca o instanță națională să nu se pronunțe din oficiu și in limine litis, precum și în orice fază a procedurii, cu privire la nulitatea sau la revizuirea unei clauze privind dobânzile aplicabile ratelor restante (în acest caz de 29 %) cuprinse într-un contract de credit pentru consumatori? Instanța menționată poate opta, fără a aduce atingere drepturilor consumatorului [recunoscute de] legislația comunitară, să lase să depindă de inițiativa debitorului posibilitatea de a analiza respectiva clauză (prin intermediul căii procedurale a opoziției care poate fi formulată de acesta)?
2.
În lumina articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE (1) și a articolului 2 din Directiva 2009/22/CE (2), cum trebuie interpretat în mod corespunzător în acest scop articolul 83 din Real Decreto Legislativo [Decretul regal legislativ] nr. 1/2007 (fostul articol 8 din Ley General para la Defensa de los Consumidores y Usuarios [Legea generală privind protecția consumatorilor și a utilizatorilor] nr. 26/1984 din 19 iulie 1984)? Care este domeniul de aplicare, în această privință, al articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE atunci când prevede că clauzele abuzive „nu creează obligații pentru consumator”?
3.
Controlul judiciar din oficiu și in limine litis poate fi exclus în cazul în care reclamantul stabilește în mod clar în cerere rata dobânzii aplicabile ratelor restante, valoarea creanței, inclusiv principalul și dobânzile, penalitățile contractuale și costurile, rata dobânzii și perioada pentru care se aplică respectivele dobânzi (sau trimiterea la o dobândă legală care se adaugă din oficiu la principal în temeiul legislației statului membru de origine), cauza acțiunii, inclusiv descrierea împrejurărilor invocate ca temei al creanței și al dobânzilor cerute, precizând dacă este vorba despre o dobândă legală, sau contractuală, despre o capitalizare a dobânzilor sau despre rata dobânzii creditului, dacă a fost calculată de reclamant și care este procentul de majorare în raport cu dobânda de bază a Băncii Centrale, astfel cum se prevede în regulamentul comunitar privind procedura europeană de somație de plată (3)?
4.
În lipsa transpunerii, [articolul 5 alineatul (1) literele (l) și (m), articolul 6 alineatul (1) litera (i) și articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48/CE, atunci când menționează „măsurile pentru ajustarea acesteia”], obligă instituția financiară să includă în contract, într-un mod specific și distinct (iar nu în corpul textului, într-un mod indistinct), în mod clar și vizibil, ca „informații precontractuale”, referirile la rata dobânzii aplicabile ratelor restante în caz de neplată, precum și elementele luate în considerare pentru stabilirea acesteia (cheltuieli financiare, de recuperare …) și să includă o avertizare privind consecințele legate de elementele de cost?
5.
Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE (4) implică obligația de a comunica exigibilitatea anticipată a creditului sau a împrumutului, care generează aplicarea dobânzilor aplicabile ratelor restante? Principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză prevăzut la articolul 7 din Directiva 2008/48/CE este aplicabil în cazul în care instituția creditoare nu pretinde numai recuperarea bunului (capitalul împrumutului), ci și aplicarea unor dobânzi aferente ratelor restante deosebit de ridicate?
6.
În lipsa unei norme de transpunere și în lumina articolului 11 alineatul (2) din Directiva 2005/29/CE (5), instanța poate aprecia din oficiu ca fiind neloială practica de a introduce în textul contractului o clauză privind dobânzile aplicabile ratelor restante?
(1) Directiva Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 273).
(2) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (JO L 110, p. 30).
(3) Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 9, p. 108).
(4) Directiva Parlamentului European și a Comisiei din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, p. 66).
(5) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).
Full & Egal Universal Law Academy