2.4.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 103/13
Recurs introdus la 28 decembrie 2010 de Kalliope Agapiou Joséphidès împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 21 octombrie 2010 în cauza T-439/08, Agapiou Joséphidès/Comisia și EACEA
(Cauza C-626/10 P)
2011/C 103/22
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Kalliope Agapiou Joséphidès (reprezentanți: C. Joséphidès și H. Joséphidès, avocați)
Celelalte părți în proces: Comisia Europeană, Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA)
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului din 21 octombrie 2010 în cauza T-439/08;
—
anularea Deciziei Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) din 1 august 2008 prin care se refuză accesul reclamantei la anumite documente din dosarul nr. 07/0122 privind atribuirea unui Centru de excelență Jean Monnet Universității din Cipru;
—
anularea Deciziei Comisiei C(2007) 3749 din 8 august 2007 privind decizia individuală de atribuire de subvenții în cadrul Programului în domeniul învățării continue, subprogramul Jean Monnet;
—
obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurilor în fața celor două instanțe.
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă mai multe motive în susținerea recursului său.
Kalliope Agapiou Joséphidès susține încălcarea, de către Tribunal, a dreptului său personal general de acces la documentele care o vizează, a principiului transparenței cuprins în articolul 1 al doilea paragraf și în articolul 6 TUE, a articolului 255 CE și a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [articolele 8, 41 alineatul (2) litera (b), 42 și 52 alineatul (6)]. Astfel, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de procedură prin ignorarea trimiterilor la Carta drepturilor fundamentale oferite de reclamantă în cadrul ședinței și prin ignorarea concluziilor Ombudsmanului Republicii Cipru, din data de 3 iunie 2009, privind refuzul Universității din Cipru de a acorda acces la aceleași documente în litigiu ca și cele deținute de intimate.
Recurenta invocă o eroare de drept săvârșită de Tribunal, întrucât acesta ar fi decis, pe de o parte, că Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) era competentă pentru a soluționa cererea confirmativă de acces la documente și, pe de altă parte, să respingă excepția de nelegalitate a deciziei Comitetului de direcție al EACEA invocată de recurentă.
În plus, recurenta invocă încălcarea mai multor dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 (1), pe care Tribunalul le-ar fi interpretat în mod excesiv de restrictiv și cu nerespectarea principiilor stabilite de jurisprudență.
Recurenta invocă de asemenea un motiv întemeiat pe încălcarea principiilor loialității, coerenței, bunei administrări și motivării.
În sfârșit, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât nu a anulat Decizia Comisiei C(2007) 3749 din 8 august 2008.
(1) Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).
Full & Egal Universal Law Academy