27.3.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 80/39
Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2010 — Reagens/Comisia
(Cauza T-30/10)
2010/C 80/64
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Reagens SpA (San Giorgio di Piano, Italia) (reprezentanți: B. O'Connor, L. Toffoletti, D. Gullo and E. De Giorgi, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
—
Anularea în totalitate a Deciziei C(2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 (cazul COMP/38.589 — Stabilizatori termici) în ceea ce privește stabilizatorii din staniu, sau, doar în măsura în care aceasta o privește pe reclamantă;
—
constatarea faptului că termenele prevăzute la articolul 25 din Regulamentul nr. 1/2003 se aplică în cauză, astfel încât este prescrisă aplicarea unei amenzi reclamantei;
—
în subsidiar, constatarea faptului că, în mod greșit, Comisia a aplicat reclamantei o amendă de 10 791 000 de euro și, în măsura în care va fi necesar, ajustarea amenzii la un nivel care să corespundă naturii limitate a posibilei încălcări a articolului 101 TFUE de către reclamantă după anul 1996;
—
inițierea unei proceduri de investigație în aplicarea articolului 35 din Liniile directoare privind calculul amenzilor în ceea ce privește Chemson și Baerlocher și în raport cu toate susținerile prezentate de destinatarii deciziei privind stabilizatorii de staniu după notificarea comunicării privind obiecțiunile;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin cererea formulată, reclamanta solicită anularea parțială a Deciziei C(2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009, în măsura în care aceasta constată că reclamanta a încălcat articolele 81 CE și 53 SEE (cazul COMP/38.589 — Stabilizatori termici) și în măsura în care se aplică o amendă reclamantei.
În susținerea concluziilor, reclamanta invocă următoarele motive:
În primul rând, reclamanta pretinde că, la aprecierea faptelor în raport cu stabilizatorii de staniu, Comisia a comis o eroare vădită considerând că reclamanta se face vinovată de participare la o încălcare a articolului 81 CE (devenit articolul 101 TFUE) ulterior perioadei 1996-1997.
În al doilea rând, reclamanta susține că, prin aplicarea articolului 25 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) la situația de fapt de pe piața stabilizatorilor de staniu și în special, prin faptul că a apreciat că termenele prevăzute la acest articol s-au scurs, Comisia a comis o eroare vădită. Potrivit reclamantei, inexistența unei dovezi privind o încălcare ulterioară anilor 1996-1997 înseamnă că aplicarea unei amenzi reclamantei este prescrisă în termenul de 5 ani sau de 10 ani prevăzut la acest articol.
În al treilea rând, reclamantul arată că, în fapt, Comisia a încălcat principiul unei bune administrări și așteptările legitime ale reclamantului în ceea ce privește desfășurarea unei investigații cât mai corecte, riguroase și diligente, și în ceea ce privește faptul că nu se va ignora proba concurenței. În plus, reclamanta susține că dreptul său la apărare a fost încălcat de Comisie, întrucât aceasta nu a examinat în mod adecvat dovezile prezentate de reclamantă în răspuns la comunicarea privind obiecțiunile și cu prilejul audierii părților și nici nu i-a permis reclamantei să aibă acces, din nou, la dosarul neconfidențial al investigației.
În al patrulea rând, reclamanta susține că acțiunea Comisiei s-a caracterizat prin încălcarea principiului de a aplica un tratament egal în fața legii tuturor întreprinderilor, întrucât Comisia a aplicat în mod eronat Liniile directoare privind calculul amenzilor (2). În plus, reclamanta susține că a fost încălcat principiul proporționalității de către Comisie, întrucât amenda care i-a fost aplicată a fost disproporționată în comparație cu amenzile aplicate tuturor celorlalți destinatari ai deciziei privind stabilizatorii de staniu și, în special, în comparație cu amenda aplicată societății Baerlocher.
În al cincilea rând, reclamanta invocă faptul că prin acțiunea Comisiei a fost distorsionată concurența pe piața comună, fiind încălcat articolul 101 TFUE, în măsura în care Comisia a aplicat incorect Liniile directoare privind calculul amenzilor.
În sfârșit, reclamanta susține că acțiunea Comisiei încalcă principiul unei bune administrări, întrucât investigația nu s-a desfășurat în mod diligent și operativ, fiind încălcat și dreptul reclamantei de a nu fi continuată investigația în perioada de examinare a cererilor adresate Tribunalului în cauza Akzo (3).
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167)
(2) Liniile directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (JO C 201, p. 2)
(3) Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 17 septembrie 2007, Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia (T-125/03 și T-253/03, Rep., p. II-3523)
Full & Egal Universal Law Academy