27.3.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 80/42
Recurs introdus la 28 ianuarie 2010 de Carlo De Nicola împotriva Hotărârii pronunțate la 30 noiembrie 2009 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-55/08, De Nicola/BEI
(Cauza T-37/10 P)
2010/C 80/67
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurent: Carlo De Nicola (Strassen, Luxemburg) (reprezentant: L. Isola, avocat)
Cealaltă parte în proces: Banca Europeană de Investiții
Concluziile recurentului
—
anularea hotărârii atacate;
—
obligarea Băncii Europene de Investiții la plata cheltuielilor de judecată, a dobânzilor și a reevaluării monetare aferente creditului recunoscut.
Motivele și principalele argumente
Prezentul recurs este îndreptat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice (TFP) din 30 noiembrie 2009. Prin această hotărâre a fost respinsă o acțiune formulată de domnul De Nicola, având ca obiect pe de o parte o cerere de anulare a deciziei prin care pârâta i-a respins calea de atac prin care viza reexaminarea evaluării pentru 2006, iar pe de altă parte, o cerere de anulare a deciziei Băncii privind promovările pentru anul 2006, în măsura în care nu a fost promovat prin acestea; o cerere de anulare a raportului de evaluare pentru 2006; constatarea faptului că a fost victimă a hărțuirii morale; obligarea Băncii la repararea prejudiciilor care consideră că i-au fost cauzate de hărțuire și, în sfârșit, o cerere de anulare a deciziei de refuz al acoperirii anumitor cheltuieli medicale legate de terapia cu laser.
În susținerea propriilor pretenții, reclamantul invocă următoarele motive:
—
TFP, în mod nelegal, nu s-ar fi pronunțat, iar atunci când nu a pierdut din vedere complet obiectul acțiunii (de exemplu, al doilea și al treilea motiv din cererea de anulare, refuzul Comitetului de recurs de a se pronunța pe fond, etc.) a decis în mod voit să examineze numai anumite excepții.
—
TFP nu s-ar fi pronunțat cu privire la cererea acestuia de verificare a comportamentului superiorilor săi din perspectiva criteriilor de evaluare adoptate de pârâtă. În plus, ar fi pretins în mod eronat că apreciază că respectivul comportament vexatoriu denunțat de recurent aparține angajaților, comportament pe care recurentul îl atribuie în mod direct și exclusiv BEI;
—
Constituie de asemenea motiv de recurs respingerea probelor propuse și pretinsa răsturnare a sarcinii probei, precum și nemotivarea. În această privință, se reține că TFP ar fi omis să își motiveze mai multe argumente decisive, or ar fi dat o motivare contradictorie și/sau ilogică, deci care lipsește în esență. Se menționează în special refuzul de aplicare a articolului 41 din Statutul personalului, precum și respingerea cererii de anulare a raportului de evaluare pentru anul 2006.
—
În sfârșit, recurentul consideră că fiind vorba despre un contract de muncă de drept privat, nu există premisele pentru a se proceda prin analogie și a se aplica în cauză norme și condițiile procesuale aplicabile pentru funcționarii comunitari care au contracte de drept public.
Full & Egal Universal Law Academy