5.6.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 148/45
Acțiune introdusă la 6 aprilie 2010 — Schneider España de Informática/Comisia
(Cauza T-153/10)
2010/C 148/74
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Schneider España de Informática, SA (Madrid, Spania) (reprezentanți: P. De Baere și P. Muñiz, lawyers)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
—
Anularea Deciziei C(2010) 22 final a Comisiei din 18 ianuarie 2010 care constată că înscrierea ulterioară în evidența contabilă a taxelor la import este justificată și că remiterea acestor taxe nu este justificată într-un anumit caz (REM 02/08);
—
obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin intermediul prezentei acțiuni, reclamanta urmărește ca, în temeiul articolului 263 TFUE, să se anuleze Decizia Comisei din 18 ianuarie 2010, prin intermediul căreia pârâta a concluzionat că taxele la import în speță pentru televizoare color ar trebui înscrise în evidența contabilă, din moment ce nu erau îndeplinite condițiile de aplicare a articolului 220 alineatul (2) litera (b) din Codului vamal comunitar (1). De asemenea, decizia atacată a constatat că remiterea taxelor la import în cauză nu era justificată, potrivit articolului 239 din Codul vamal comunitar.
În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă următoarele motive:
În primul rând, reclamanta invocă faptul că pârâta a încălcat drepturile sale la apărare din moment ce a luat o decizie întemeiată doar pe documentele furnizate de reclamant.
În al doilea rând, reclamanta a încălcat articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Codului vamal comunitar coroborat cu articolul 236 din Codului vamal comunitar, întrucât:
—
pârâta a considerat în mod eronat că reglementările antidumping adoptate împotriva importurilor din țări terțe sunt aplicabile în mod automat bunurilor aflate în liberă circulație în Uniunea vamală UE-Turcia;
—
pârâta nu a informat comercianții că Regulamentul (CE) nr. 2584/98 al Consiliului (2) era, de asemenea, aplicabil bunurilor aflate în liberă circulație în Uniunea vamală UE-Turcia;
—
cu titlu subsidiar, pârâta a considerat în mod greșit că autoritățile competente nu au săvârșit nicio eroare din moment ce autoritățile turcești au confirmat în mod greșit că obligațiile antidumping impuse bunurilor din tări terțe nu erau aplicabile bunurilor aflate în liberă circulație în Uniunea vamală UE-Turcia;
—
pârâta a considerat în mod greșit că autoritățile competente nu au săvârșit nicio eroare din moment ce autoritățile vamale spaniole au presupus în mod greșit că bunurile însoțite de un ceritificat de origine nu pot fi supuse unor taxe suplimentare ori unor măsuri de protecție comercială și, în consecință, nu a informat operatorii economici că importurile din Turcia pot fi supuse măsurilor comerciale, chiar dacă asemenea bunuri se află în liberă circulație.
În plus, reclamanta susține că eroarea săvârșită de autoritățile vamale competente nu ar fi putut fi descoperită în mod rezonabil de către debitor, care a acționat cu bună-credință și a respectat toate dispozițiile legislației în vigoare în ceea ce privește declarația vamală.
În sfârșit, reclamanta susține că se află într-o situație specială în sensul articolului 239 din Codul vamal comunitar și că nu i se poate imputa nicio înșelăciune sau nicio neglijență vădită în temeiul acestei dispoziții legale.
(1) Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58).
(2) Regulamentul (CE) nr. 2584/98 al Consiliului din 27 noiembrie 1998 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 710/95 privind impunerea unei taxe antidumping definitive asupra importurilor de receptoare de televiziune color originare din Malaysia, din Republica Populară Chineză, din Republica Coreea, din Singapore și din Thailanda și perceperea definitivă a taxei provizorii (JO L 324, p. 1).
Full & Egal Universal Law Academy