EUR-Lex -  62010TN0402 - RO

6.11.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 301/53

Acțiune introdusă la 9 septembrie 2010 — Villeroy & Boch — Belgia/Comisia

(Cauza T-402/10)

2010/C 301/85

Limba de procedură: olandeza

Părțile

Reclamantă: Villeroy & Boch — Belgia (Bruxelles, Belgia) (reprezentanți: O. Brouwer și J. Blockx, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantei

—

Anularea deciziei atacate, în măsura în care privește Villeroy & Boch Belgia N.V./S.A;

—

în subsidiar, reducerea cuantumului amenzii aplicate reclamantei;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Reclamanta solicită anularea în parte a Deciziei C(2010) 4185 final a Comisiei Europene din 23 iunie 2010, adoptată în cazul COMP/39092 — Badezimmeraussstattungen, referitoare la încălcarea articolului 101 alineatul (1) TFUE pe piața robinetelor, a capetelor de duș și a produselor ceramice.

În susținerea acțiunii sale, reclamanta invocă șapte motive:

—

Încălcarea articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE, precum și a unei jurisprudențe constante, în măsura în care Comisia a reținut în mod incorect ipoteza unei infracțiuni unice și continue;

—

încălcarea obligației de motivare care decurge din articolul 296 alineatul (2) TFUE, ca urmare a unei motivări insuficiente și inoperante în ceea ce privește aprecierea încălcării drept unică și continuă;

—

încălcarea obligației de motivare în ceea ce privește pretinsa participare a reclamantei la încălcarea care îi este imputată cu privire la piața belgiană și lipsa unor probe cu privire la participarea reclamantei la această încălcare pe piața belgiană;

—

încălcarea principiului nulla poena sine lege prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a principiului proporționalității pedepselor în raport cu vinovăția, prevăzut la articolul 49 alineatul (3) coroborat cu articolul 48 alineatul (1) din carta menționată, și a articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, prin faptul că s-a apreciat că reclamanta și societatea-mamă răspund în solidar pentru amenda impusă;

—

stabilirea incorectă a cuantumului amenzii, având în vedere că aceasta a privit cifra de afaceri, fără a se raporta la încălcarea imputată;

—

contrar articolului 41 din cartă, nu s-a acordat o reducere a amenzii ca urmare a duratei disproporționat de lungi a procedurii;

—

încălcarea articolului 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, ca urmare a cuantumului incorect al amenzii aplicate, în ceea ce privește gravitatea încălcării și stabilirea incorectă a „factorului de descurajare”, și disproporția în termeni absoluți a cuantumului amenzii.

Full & Egal Universal Law Academy