20.11.2010
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 317/40
Acțiune introdusă la 17 septembrie 2010 — Vivendi/Comisia
(Cauza T-432/10)
2010/C 317/73
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Vivendi (Paris, Franța) (reprezentanți: M. Struys, O. Fréget și J.-Y. Ollier, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile reclamantei
—
Anularea Deciziei Comisiei din 2 iulie 2010 adoptată în cazul COMP/C-1/39.653 — Vivendi & Iliad/France Télécom prin care Comisia Europeană a respins plângerea din 2 martie 2009, depusă de Vivendi în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului, privind practicile France Télécom considerate contrare articolului 102 TFUE;
—
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în cadrul procedurii la Tribunal.
Motivele și principalele argumente
Reclamanta solicită anularea Deciziei C(2010) 4730 a Comisiei din 2 iulie 2010 de respingere pentru lipsă de interes comunitar a plângerii formulate de reclamantă împotriva France Télécom privind existența unor pretinse abuzuri de poziție dominantă ale acesteia, cu încălcarea articolului 102 TFUE, pe piața franceză a serviciilor în bandă largă (broadband) și a abonamentelor de telefonie, întrucât, în opinia reclamantei, France Télécom practica o discriminare structurală la tarifarea prestațiilor cu ridicata în beneficiul diviziei sale cu amănuntul și menținea prea ridicat un tarif recurent de acces la bucla locală.
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă o serie de motive întemeiate, printre altele, pe:
—
erori de drept, erori vădite de apreciere și încălcări ale obligației de examinare atentă la examinarea atingerilor aduse funcționării pieței interne de practicile care fac obiectul plângerii, întrucât Comisia s-a limitat la (i) examinarea doar a nivelului mediu al prețurilor ofertelor de servicii în bandă largă (broadband) pe piețele cu amănuntul, fără a se întreba dacă acest nivel de preț ar fi efectiv de natură să demonstreze practicile care fac obiectul plângerii și la (ii) aprecierea în mod subiectiv a caracterului desuet al furnizării unui serviciu de abonament de telefonie;
—
insuficiența motivării, erori de drept și de fapt și erori vădite de apreciere în sensul că s-a concluzionat de Comisie că posibilitatea de a dovedi existența unei încălcări ar fi foarte limitată, în măsura în care Comisia:
—
nu a încercat să examineze problema caracterului discriminatoriu al prețurilor facturate efectiv în raport cu prestațiile furnizate în mod efectiv și a susținut în mod nejustificat că în cadrul investigației preliminare nu s-au descoperit indicii și nici elemente de probă;
—
a apreciat că metoda de calcul utilizată de France Télécom pentru stabilirea tarifelor sale de acces la bucla locală a fost aprobată de Autorité de régulation des communications électroniques et des postes (Autoritatea de reglementare a comunicațiilor electronice și a poștelor) (ARCEP) și a considerat că faptul că France Télécom îi comunicase informații eronate fără a încerca să le rectifice nu produce efecte, ținând seama de metoda utilizată;
—
a denaturat scopul testelor de evicțiune prezentate de reclamantă, care era de a stabili efectele practicilor care fac obiectul plângerii;
—
o ignorare a garanțiilor care se aplică în cazul examinării plângerilor și al deciziilor de clasare în materie de abuz de poziție dominantă, întrucât reclamanta (i) nu a avut un acces imediat la documentele incriminatoare și la înscrisurile din dosar și (ii) nu a avut la dispoziție un termen suficient pentru a prezenta observații privind aceste documente.
Full & Egal Universal Law Academy