29.1.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 30/41
Acțiune introdusă la 12 noiembrie 2010 — Google/OAPI — Giersch Ventures (GMail)
(Cauza T-527/10)
2011/C 30/75
Limba în care a fost formulată acțiunea: engleza
Părțile
Reclamantă: Google, Inc. (Wilmington, Statele Unite) (reprezentanți: M. Kinkeldey și A. Bognár, avocați)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: Giersch Ventures LLC (Los Angeles, Statele Unite)
Concluziile reclamantei
—
Anularea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) din 8 septembrie 2010 pronunțate în cauza R 342/2010-4 și
—
obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Solicitantul mărcii comunitare: reclamanta
Marca comunitară vizată: marca figurativă „GMail”, pentru produse și servicii din clasele 9, 38 și 42 — cererea de înregistrare a mărcii comunitare nr. 5685136
Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs
Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției: înregistrarea mărcii germane nr. 30666860 pentru marca verbală „G-mail”, înregistrată, printre altele, pentru produse și servicii din clasele 9, 38 și 42; înregistrarea mărcii germane nr. 30025697 a mărcii figurative „G-mail … und die Post geht richtig ab”, pentru servicii din clasele 38, 39 și 42
Decizia diviziei de opoziție: admite opoziția
Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac
Motivele invocate: reclamanta consideră că decizia atacată încalcă articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului, întrucât camera de recurs a săvârșit o eroare (i) în compararea vizuală între marca contestată și marca anterioară invocată în sprijinul opoziției, (ii) prin faptul că nu a luat în considerare percepția cercurilor relevante de consumatori, (iii) prin faptul că a presupus că elementele verbale ale mărcilor complexe sunt întotdeauna mai relevante decât elementele vizuale și nu a luat în considerare jurisprudența în acest sens, (iv) prin faptul că a constatat că marca verbală anterioară, în totalitate, nu trebuia considerată slabă în sine și (v) prin faptul că a constatat că argumentele reclamantei în ceea ce privește importanța comparației vizuale în raport cu comparația fonetică a mărcilor au fost neconcludente.
Full & Egal Universal Law Academy