27.10.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 331/4
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 6 septembrie 2012 [cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Regatul Unit] — The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs/Philips Electronics UK Ltd
(Cauza C-18/11) (1)
(Libertatea de stabilire - Legislație fiscală - Impozit pe profit - Degrevare fiscală - Legislație națională care exclude transferul pierderilor înregistrate pe teritoriul național de un sediu permanent nerezident al unei societăți stabilite într un alt stat membru către o societate care face parte din același grup stabilită pe teritoriul național)
2012/C 331/06
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: The Commissioners for Her Majesty's Revenue & Customs
Pârâtă: Philips Electronics UK Ltd
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) (Royaume-Uni) — Interpretarea articolului 49 TFUE — Libertatea de stabilire — Legislație fiscală — Impozit pe profit — Degrevare fiscală — Legislație națională care exclude transferul pierderilor înregistrate pe teritoriul național de către un sediu nerezident al unei societăți stabilite în alt stat membru, către o societate din același grup stabilită pe teritoriul național
Dispozitivul
1.
Articolul 43 CE trebuie interpretat în sensul că faptul ca o legislație națională să supună unei condiții constând în imposibilitatea utilizării pierderilor în vederea stabilirii unui impozit datorat în străinătate posibilitatea de a transfera către o societate rezidentă, prin intermediul unei degrevări la nivelul grupului, pierderile înregistrate în statul membru respectiv de sediul permanent al societății nerezidente, în timp ce transferul pierderilor înregistrate în acest stat membru de o societate rezidentă nu este supus niciunei condiții echivalente, constituie o restricție privind libertatea unei societăți nerezidente de a se stabili într un alt stat membru.
2.
O restricție privind libertatea unei societăți nerezidente de a se stabili într un alt stat membru, precum cea în discuție în acțiunea principală, nu poate fi justificată prin motive imperative de interes general întemeiate pe obiectivul care vizează evitarea unei duble luări în considerare a pierderilor, pe menținerea repartizării echilibrate a competenței de impozitare între statele membre sau pe aceste două justificări considerate împreună.
3.
Într o situație precum cea în discuție în acțiunea principală, instanța națională nu trebuie să aplice dispozițiile legislației naționale contrare articolului 43 CE.
(1) JO C 89, 19.3.2011.
Full & Egal Universal Law Academy