28.1.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 25/20
Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 15 noiembrie 2011 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Verwaltungsgerichtshof — Austria) — Murat Dereci, Vishaka Heiml, Alban Kokollari, Izunna Emmanuel Maduike, Dragica Stevic/Bundesministerium für Inneres
(Cauza C-256/11) (1)
(Cetățenia Uniunii - Drept de ședere al resortisanților statelor terțe membri de familie ai unor cetățeni ai Uniunii - Refuz întemeiat pe neexercitarea de către cetățean a dreptului la liberă circulație - Eventuală diferență de tratament în raport cu cetățenii Uniunii care și au exercitat dreptul la liberă circulație - Acordul de asociere CEE Turcia - Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere - Articolul 41 din protocolul adițional - Clauze de „standstill”)
2012/C 25/33
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgerichtshof
Părțile din acțiunea principală
Reclamanți: Murat Dereci, Vishaka Heiml, Alban Kokollari, Izunna Emmanuel Maduike, Dragica Stevic
Pârât: Bundesministerium für Inneres
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Verwaltungsgerichtshof — Interpretarea articolului 20 TFUE, a articolului 41 alineatul (1) din Protocolul adițional din 23 noiembrie 1970 anexat la Acordul de asociere dintre Comunitatea Economică Europeană și Turcia și referitor la măsurile care urmează să fie adoptate pentru intrarea în vigoare a acestora (JO 1972, L 293, p. 4), precum și a articolului 13 din Decizia nr. 1/80 din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, adoptată de Consiliul de asociere înființat prin acordul menționat — Cetățenia Uniunii — Dreptul cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora la liberă ședere pe teritoriul unui stat membru — Situație în care cetățeanul Uniunii locuiește în statul membru al cărui cetățenie o deține — Condiții de acordare a unui permis de ședere unor membri ai familiei resortisanți ai unor țări terțe
Dispozitivul
1.
Dreptul Uniunii, și în special dispozițiile acestuia referitoare la cetățenia Uniunii, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să refuze unui resortisant al unui stat terț șederea pe teritoriul său atunci când acest resortisant urmărește să locuiască cu un membru al familiei sale care este cetățean al Uniunii care are domiciliul în acest stat membru, a cărui cetățenie o deține, și care nu și a exercitat niciodată dreptul la liberă circulație, în măsura în care un astfel de refuz nu implică, pentru cetățeanul Uniunii în cauză, privarea de beneficiul efectiv al esenței drepturilor conferite de statutul de cetățean al Uniunii, aspecte care trebuie verificate de instanța de trimitere.
2.
Articolul 41 alineatul (1) din Protocolul adițional semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și confirmat în numele Comunității prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 trebuie interpretat în sensul că trebuie considerată o „nouă restricție”, în sensul acestei dispoziții, adoptarea unei noi reglementări mai restrictive decât cea precedentă, aceasta din urmă constituind ea însăși o relaxare a unei reglementări anterioare privind condițiile de exercitare a libertății de stabilire a resortisanților turci la momentul intrării în vigoare a acestui protocol pe teritoriul statului membru în cauză.
(1) JO C 219, 23.7.2011
Full & Egal Universal Law Academy