26.1.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 26/10
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 6 decembrie 2012 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad — Varna — Bulgaria) — BONIK (EOOD)/Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite
(Cauza C-285/11) (1)
(TVA - Directiva 2006/112/CE - Drept de deducere - Refuz)
2013/C 26/17
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad — Varna
Părțile din procedura principală
Reclamantă: BONIK (EOOD)
Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane I upravlenie na izpalnenieto” — Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad — Varna — Interpretarea articolelor 14, 62, 63, 167, 168 și a articolului 178 literele (a) și (b) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Formalități ale statelor membre în materia dreptului de deducere a TVA-ului — Măsuri luate în scopul de a evita anumite forme de fraude sau evaziuni fiscale — Refuzarea dreptului la deducerea TVA-ului unei persoane impozabile care este destinatara unor livrări intracomunitare, pentru motivul lipsei de probe ale realității livrărilor între furnizorii precedenți, în pofida existenței unor probe care demonstrează efectuarea livrărilor de la furnizorul direct către persoana impozabilă
Dispozitivul
Articolele 2, 9, 14, 62, 63, 167, 168 și 178 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată trebuie interpretate în sensul că se opun posibilității de a refuza unei persoane impozabile, în împrejurări precum cele în cauză în litigiul principal, dreptul de a deduce taxa pe valoarea adăugată aferentă unei livrări de bunuri pentru motivul că, ținând seama de fraude sau de nereguli săvârșite anterior sau ulterior acestei livrări, se consideră că livrarea ulterioară nu a fost efectiv realizată, fără să se fi stabilit, în raport cu elemente obiective, că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea invocată pentru a justifica dreptul de deducere era implicată într-o fraudă privind taxa pe valoarea adăugată care a intervenit în amonte sau în aval în lanțul de livrări, fapt ce revine instanței de trimitere să îl verifice.
(1) JO C 238, 13.8.2011.
Full & Egal Universal Law Academy