3.8.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 225/8
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 30 mai 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Fővárosi Bíróság — Ungaria) — Erika Jőrös/Aegon Magyarország Hitel Zrt.
(Cauza C-397/11) (1)
(Directiva 93/13/CEE - Clauzele abuzive care figurează în contractele încheiate cu consumatorii - Examinare din oficiu de către instanța națională a caracterului abuziv al unei clauze contractuale - Consecințele care trebuie deduse de instanța națională din constatarea caracterului abuziv al clauzei)
2013/C 225/12
Limba de procedură: maghiara
Instanța de trimitere
Fővárosi Törvényszék (fostă Fővárosi Bíróság)
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Erika Jőrös
Pârâtă: Aegon Magyarország Hitel Zrt.
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Fővárosi Bíróság — Interpretarea articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (JO L 95, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 02, p. 273) — Legislație națională care prevede că o instanță națională are o competență limitată de examinare a caracterului abuziv al așa-numitelor contracte de adeziune în cazul în care părțile nu îi solicită expres constatarea acestui caracter abuziv — Posiblitatea ca instanța națională de apel să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze care apare într-un contract supus aprecierii acesteia în condițiile în care acest aspect nu a fost invocat în primă instanță, iar, conform normelor naționale, în apel, nu se pot lua în considerare fapte sau probe noi
Dispozitivul
1.
Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretată în sensul că, din moment ce instanța națională, sesizată în apel cu un litigiu privind validitatea clauzelor cuprinse într-un contract încheiat între un vânzător sau furnizor și un consumator pe baza unui formular preredactat de către respectivul vânzător sau furnizor, poate să examineze, potrivit normelor de procedură interne, orice cauză de nulitate care rezultă fără echivoc din elementele prezentate în procedura în primă instanță și, eventual, să recalifice temeiul juridic invocat pentru a demonstra nevaliditatea acestor clauze, în funcție de faptele stabilite, ea poate să aprecieze, din oficiu sau prin recalificarea temeiului juridic al cererii, caracterul abuziv al respectivelor clauze în raport cu criterii stabilite în această directivă.
2.
Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că instanța națională care constată caracterul abuziv al unei clauze contractuale este obligată, pe de o parte, fără a aștepta ca consumatorul să prezinte o cerere în acest sens, să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din această constatare pentru a se asigura că această clauză nu creează obligații pentru consumator și, pe de altă parte, să aprecieze, în principiu pe baza unor criterii obiective, dacă respectivul contract poate continua să existe fără acea clauză.
3.
Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că instanța națională care a constatat din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale trebuie, în măsura posibilului, să aplice normele sale de procedură internă astfel încât să stabilească toate consecințele care decurg, potrivit dreptului național, din constatarea caracterului abuziv al clauzei în discuție pentru a se asigura că aceasta nu creează obligații pentru consumator.
(1) JO C 331, 12.11.2011.
Full & Egal Universal Law Academy