29.9.2012
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 295/16
Hotărârea Curții (Camera a patra) din 19 iulie 2012 (cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Augstākās tiesas Senāts — Letonia) — SIA Garkalns/Rīgas Dome
(Cauza C-470/11) (1)
(Articolul 49 CE - Restricții privind libera prestare a serviciilor - Egalitate de tratament - Obligația de transparență - Jocuri de noroc - Cazinouri, săli de jocuri și săli de bingo - Obligația de a obține un acord prealabil al administrației locale de la locul înființării - Putere de apreciere - Atingere substanțială adusă intereselor statului și ale locuitorilor teritoriului administrativ vizat - Justificări - Proporționalitate)
2012/C 295/27
Limba de procedură: letona
Instanța de trimitere
Augstākās tiesas Senāts
Părțile din acțiunea principală
Reclamant: SIA Garkalns
Pârât: Rīgas Dome
Obiectul
Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare — Augstākās tiesas Senāts — Interpretarea articolului 56 TFUE (art. 49 CE) — Legislație națională care prevede, în scopul limitării jocurilor de noroc, un sistem de autorizare în vederea înființării de cazinouri, de săli de jocuri și de săli de bingo — Refuz de a elibera o autorizație de amenajare a unei săli de jocuri pentru motivul că organizarea jocurilor de noroc în locul vizat ar aduce atingere în mod semnificativ interesului locuitorilor colectivității locale
Dispozitivul
Articolul 49 CE trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări a unui stat membru precum cea din acțiunea principală, care atribuie autorităților locale o largă putere de apreciere, permițându-le să refuze emiterea unei autorizații de înființare a unui cazinou, a unei săli de jocuri sau a unei săli de bingo, în temeiul unei „atinger[i] semnificativ[e] adus[e] intereselor statului și ale locuitorilor teritoriului administrativ în cauză”, în măsura în care această reglementare are într-adevăr ca obiect reducerea ocaziilor de a juca și limitarea activităților în acest domeniu în mod coerent și sistematic sau asigurarea ordinii publice și în măsura în care exercitarea puterii de apreciere a autorităților competente este efectuată cu transparență, permițându-se un control al imparțialității procedurilor de autorizare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
(1) JO C 331, 12.11.2011.
Full & Egal Universal Law Academy