3.8.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 225/19
Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 iunie 2013 [cerere de decizie preliminară formulată de Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Regatul Unit] — Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs/Paul Newey, acționând sub numele comercial Ocean Finance
(Cauza C-653/11) (1)
(Trimitere preliminară - A șasea directivă TVA - Articolul 2 punctul 1 și articolul 6 alineatul (1) - Noțiunea „prestare de servicii” - Servicii de publicitate și de brokeraj de împrumuturi - Scutiri - Realitatea economică și comercială a operațiunilor - Practici abuzive - Operațiuni care au ca unic scop obținerea unui avantaj fiscal)
2013/C 225/31
Limba de procedură: engleza
Instanța de trimitere
Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber)
Părțile din procedura principală
Reclamanți: Her Majesty's Commissioners of Revenue and Customs
Pârât: Paul Newey, acționând sub numele comercial Ocean Finance
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) — Interpretarea articolului 9 alineatul (2) litera (e) și a articolului 13 secțiunea B litera (d) din Directiva 77/388/CEE: A șasea directivă a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare (JO L 145, p. 1) — Scutirea prestărilor de servicii de intermediere de credite — Activitate de intermediere de credite direcționată spre Regatul Unit al unei societăți stabilite în Jersey care utilizează serviciile unei persoane stabilite în Regatul Unit — Imputarea activității către societatea stabilită în Jersey sau către persoana stabilită în Regatul Unit
Dispozitivul
Prevederile contractuale, chiar dacă constituie un element care trebuie luat în considerare, nu sunt esențiale pentru identificarea prestatorului și a beneficiarului unei „prestări de servicii” în sensul articolului 2 punctul 1 și al articolului 6 alineatul (1) din A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri — sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de evaluare, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2000/65/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000. Se poate face abstracție de acestea în special în cazul în care se dovedește că nu reflectă realitatea economică și comercială, ci constituie un aranjament pur artificial, lipsit de realitate economică, efectuat cu unicul scop de a obține un avantaj fiscal, aspect a cărui apreciere revine instanței naționale.
(1) JO C 65, 3.3.2012
Full & Egal Universal Law Academy