19.10.2013
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 304/2
Ordonanța Curții (Camera a doua) din 4 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad Veliko Tarnovo — Bulgaria) — Menidzherski biznes reshenia OOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” — Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite
(Cauza C-572/11) (1)
(Directiva 2006/112/CE - TVA - Drept de deducere - Refuz - Taxă menționată pe o factură - Realizarea efectivă a unei operațiuni impozabile - Lipsă - Probă - Principiile neutralității fiscale și protecției încrederii legitime)
2013/C 304/02
Limba de procedură: bulgara
Instanța de trimitere
Administrativen sad Veliko Tarnovo
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Menidzherski biznes reshenia OOD
Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” — Veliko Tarnovo pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite
Obiectul
Cerere de decizie preliminară — Administrativen sad Veliko Tarnovo — Interpretarea articolului 203 coroborat cu articolul 168 litera (a) din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, p. 1, Ediție specială, 09/vol. 3, p. 7) — Deducerea taxei achitate în amonte — Refuzul dreptului de deducere a TVA-ului de către destinatarul prestărilor de servicii pentru motivul lipsei de probe ale unor livrări efective în raport cu facturile — Verificarea acelorași facturi în cadrul unei verificări fiscale a furnizorului care nu a determinat nicio rectificare a TVA-ului datorat — Principiul neutralității fiscale
Dispozitivul
Articolul 168 litera (a) și articolul 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și principiile neutralității fiscale și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca destinatarului unei facturi să i se refuze dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată menționate pe această factură atunci când operațiunile vizate de aceasta din urmă nu au fost efectiv realizate, chiar dacă riscul pierderii de venituri fiscale este înlăturat pentru motivul că emitentul facturii menționate a achitat taxa pe valoarea adăugată indicată pe aceasta. Revine instanței de trimitere sarcina de a efectua, conform normelor naționale referitoare la administrarea probelor, o apreciere globală a tuturor elementelor și împrejurărilor de fapt ale litigiului cu care este sesizată pentru a determina dacă aceasta este situația în ceea ce privește operațiunile vizate de facturile în discuție în litigiul principal.
(1) JO C 25, 28.1.2012.
Full & Egal Universal Law Academy