16.4.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 120/6
Acțiune introdusă la 16 februarie 2011 — Comisia Europeană/Regatul Suediei
(Cauza C-70/11)
2011/C 120/10
Limba de procedură: suedeza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: J. Enegren și M. Owsiany-Hornung)
Pârât: Regatul Suediei
Concluziile reclamantei
—
Constatarea că, prin faptul că a prevăzut că, în cazul exercitării de către consumator a dreptului de retragere, operatorul economic poate solicita nu numai ca respectivul consumator să plătească acea parte a serviciului financiar care a fost deja prestată, ci și rambursarea costurilor rezonabile pentru servicii corespunzătoare perioadei care precedă primirea de către operatorul economic a notificării retragerii din contract a consumatorului, Regatul Suediei nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 2002/65/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE și
—
obligarea Regatului Suediei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Potrivit considerentului (13) al directivei, statele membre nu ar trebui să poată adopta alte dispoziții decât cele prevăzute de această directivă în domeniul pe care îl armonizează, în cazul în care în directiva menționată nu există indicații contrare specifice.
Din articolul 6 alineatul (1) din directivă rezultă că statele membre trebuie să asigure ca orice consumator să aibă la dispoziție o perioadă de 14 zile calendaristice pentru a se retrage din contract, fără penalități și fără prezentarea vreunui motiv.
Potrivit articolului 7 alineatul (1) din directivă, în cazul în care consumatorul își exercită dreptul de retragere, acestuia i se poate solicita să plătească numai serviciul financiar prestat efectiv de furnizor în conformitate cu contractul la distanță.
Din capitolul 3 articolul 11 a doua teză din Legea privind vânzările la distanță și vânzarea la domiciliu (2005:59) (distans- och hemförsäljningslagen) rezultă că, pe lângă plata serviciului prestat efectiv, operatorii economici pot solicita și rambursarea unor costuri rezonabile.
În legislația care transpune directiva, Suedia a introdus așadar dispoziții care depășesc ceea ce se prevede la articolul 7 alineatul (1) din directivă în legătură cu dreptul de retragere al consumatorului.
În orice caz, transpunerea articolului 7 alineatul (1) din directivă realizată de Suedia nu prezintă claritatea și precizia impuse de Curte pentru a fi îndeplinită cerința securității juridice.
(1) JO L 271, p. 16, Ediție specială, 06/vol. 4, p. 183.
Full & Egal Universal Law Academy