21.5.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 152/10
Recurs introdus la 25 februarie 2011 de Fidelio KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauza T-286/08 — Fidelio KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
(Cauza C-87/11 P)
2011/C 152/19
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Fidelio KG (reprezentant: M. Gail, avocat)
Cealaltă parte în proces: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Concluziile recurentei
—
Anularea Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene pronunțate la 16 decembrie 2010 în cauza T-286/08;
—
admiterea concluziilor formulate în primă instanță:
—
obligarea Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii.
Motivele și principalele argumente
Tribunalul a statuat în mod eronat că motivul absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 40/94 se opune înregistrării semnului „Hallux” pentru „articole ortopedice” și pentru „articole de încălțăminte”. Este de neînțeles de ce, contrar susținerilor recurentei, Tribunalul a împărtășit argumentația formulată de OAPI și a considerat că „hallux”, termenul latin pentru degetul mare de la picior, ar fi abrevierea curentă a „hallux valgus”, o boală a degetului mare de la picior. Această abordare a Tribunalului nu ar respecta semnificația principiului examinării din oficiu și, în plus, ar încalca obligația de motivare.
Mai mult, Tribunalul ar fi determinat în mod greșit produsele și categoriile de produse. Întrucât noțiunea „articole ortopedice” este foarte largă și este suficient ca un motiv absolut de refuz să fie aplicabil pentru o parte a produselor, OAPI a avut posibilitatea să aibă în mod arbitrar în vedere multe tipuri de produse pentru a refuza înregistrarea unui anumit tip de produse. Tribunalul nu ar fi luat în considerare acest lucru.
În ceea ce privește articolele de încălțăminte, Tribunalul ar fi statuat în mod eronat că ar exista o categorie de „articole de încălțăminte confortabile”. În realitate, nu ar exista totuși nicio diferență între articolele de încălțăminte în general și așa-zisele articolele de încălțăminte confortabile.
În plus, la momentul determinării publicului interesat de „articole ortopedice” și de „articole de încălțăminte”, Tribunalul s-ar fi lăsat condus de considerații irelevante. În opinia recurentei, trebuie să se aibă în vedere consumatorul mediu. Totuși, un consumator mediu nu ar avea nici cunoștințe de limba latină, și nici nu ar fi familiarizat cu boala hallux valgus. Marca „Hallux” nu ar putea fi, așadar, considerată descriptivă.
În sfârșit, Tribunalul ar fi încălcat de asemenea articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, întrucât nu ar fi examinat semnul „Hallux” în raport cu această dispoziție.
Full & Egal Universal Law Academy