21.5.2011
RO
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
C 152/11
Recurs introdus la 25 februarie 2011 de E.ON Energie AG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțate la 15 decembrie 2010 în cauza T-141/08, E.ON Energie AG/Comisia
(Cauza C-89/11 P)
2011/C 152/20
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: E.ON Energie AG (reprezentanți: A. Röhling, F. Dietrich și R. Pfromm, avocați)
Cealaltă parte în proces: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
—
Anularea hotărârii Tribunalului și a Deciziei C(2008) 377 final a intimatei din 30 ianuarie 2008 în cazul COMP/B-1/39.326, comunicată recurentei la 6 februarie 2008;
—
cu titlu subsidiar, anularea deciziei atacate, în măsura în care:
a)
recurentei i s-a aplicat o amendă;
b)
recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată,
și admiterea cererilor formulate de recurentă în prima instanță;
—
cu titlu mai subsidiar, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare;
—
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Recurenta solicită anularea hotărârii pronunțate de Tribunal și a Deciziei C(2008) 377 final a intimatei din 30 ianuarie 2008 în cazul COMP/B-1/39.326. În hotărâre a fost menținută decizia intimatei de aplicare a unei amenzi, prin care recurentei i s-a imputat faptul că a rupt un sigiliu aplicat în temeiul articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 de un reprezentant al intimatei și că, în acest fel, a încălcat „cel puțin din neglijență”articolul 23 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1/2003. În motivarea recursului, recurenta invocă șase motive.
1.
În primul rând, recurenta invocă o eroare de drept în privința repartizării, de către Tribunal, a sarcinii probei, determinând astfel o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție și a maximei fundamentale din dreptul comunitar in dubio pro reo. În special, Tribunalul nu a luat în considerare că mijlocul de probă în forma (necontestată) a unui sigiliu aplicat în incinta recurentei nu poate reprezenta o probă „suficient de precisă” pentru a demonstra existența unei încălcări.
2.
Prin intermediul celui de al doilea motiv de recurs, recurenta invocă o încălcare, din partea Tribunalului, a obligației de motivare, determinată de o calificare juridică eronată. Prin inversarea sarcinii probei, Tribunalul încalcă în primul rând propriul criteriu al „caracterului îndoielnic” al valorii probatorii a sigiliului, întrucât ulterior, în cadrul analizei juridice, a impus o „legătură de cauzalitate” directă între vechimea sigiliului și o reacție pozitivă falsă.
3.
Prin intermediul celui de al treilea motiv de recurs, recurenta invocă o denaturare, din partea Tribunalului, a mijloacelor de probă, care a determinat astfel o încălcare a principiilor logicii, a principiului general al supremației legii, precum și o încălcare subsecventă a obligației de motivare. Cu privire la acest aspect, recurenta susține în special că Tribunalul atribuie o valoare declarativă probei constând în „procesul-verbal de aplicare a sigiliilor”, care nu ar putea fi dedusă printr-o supoziție că ar reprezenta o dovadă suficientă a unei aplicări conforme cu legea a sigiliului.
4.
Prin intermediul celui de al patrulea motiv de recurs, recurenta invocă o nemotivare subsecventă a hotărârii, coroborată cu o încălcare a principiilor logicii. Cu privire la aplicările suplimentare de sigilii în incintele recurentei, din modul de funcționare a sigiliilor astfel aplicate Tribunalul deduce în mod ilogic și neclar că și sigiliul în litigiu trebuia să fie funcțional.
5.
Prin intermediul celui de al cincilea motiv de recurs, recurenta invocă o încălcare, din partea Tribunalului, a normelor privind procedura obișnuită de administrare a probelor, a principiilor logicii, precum și a principiului in dubio pro reo. Săvârșind o eroare de drept, Tribunalul a considerat ca fiind inoperant argumentul formulat de recurentă în legătură cu starea mesajelor „VOID” aplicate pe tocurile ușilor și, încălcând normele privind procedura obișnuită de administrare a probelor, nu a dispus măsuri de cercetare judecătorească în cursul ședinței.
6.
În sfârșit, prin intermediul celui de al șaselea motiv de recurs, recurenta invocă încălcări din partea Tribunalului, în contextul stabilirii amenzii, ale normelor privind procedura obișnuită de administrare a probelor și principiului proporționalității. Tribunalul nu a luat în considerare circumstanța atenuantă că însăși intimata se afla la originea situației de fapt din ziua efectuării inspecției, care nu mai putea fi clarificată în mod retroactiv. În plus, în ceea ce privește conținutul interesului protejat, Tribunalul a omis în mod eronat să dispună măsuri de cercetare judecătorească în legătură cu deschiderea ușii, aspect important în privința gravității faptei și, în consecință, în privința cuantumului amenzii.
Full & Egal Universal Law Academy